“But the truth is we desperately need theology for all our daily duties of motherhood. We need theology for bedtime battles, feeding worries, the grocery store, and everything else in between.
It’s theology — knowing God — that anchors us in the chaos of motherhood.”
Nu de puține ori, în perioada de când sunt mamă, m-am simțit descurajată. Simțeam cum viața mea personală și spirituală, tot ce studiasem până atunci, încet, încet parcă se risipea. Nu doar că nu găseam ușor un timp singură, doar pentru mine și Dumnezeu, dar mi se părea că acest timp, nu prea mai are rost. Nu mă puteam implica activ în nici o lucrare bisericească. Și atunci, pentru ce să mai aibă rost studierea Bibliei?
Perioada cu copii mici (și mai mulți) mi se pare cea mai provocatoare din viața unei familii. Unde să mai adaug teologie într-o zi plină de schimbat scutece și curățat prin casă? La ce mă poate ajuta studierea Bibliei într-un maraton de câteva ore în bucătărie, după care să realizez că nu va rămâne nimic și pentru prânzul de mâine și a doua zi va trebui să o iau de la capăt? La ce să îmi folosească teologia, când parcă tot ce fac o zi întreagă e să împac copiii certăreți, să adun haine și jucării împrăștiate iar și iar de… “nu știu cine!!” Da, e greu să mai găsești timp și rost pentru teologie, când cerul pare prea idealist și neinteresat, iar viața noastră e împânzită de trebăluire fără sfârșit!
Da, îmi iubesc copiii nespus de mult. Mi-am dorit mult și îmi asum deplin rolul de mamă, dar uneori mă simt copleșită de aceste gânduri. Apoi stau să le analizez. Le întorc pe toate părțile și încerc să scot ceva folositor din ele. Într-una din acele zile pline de frământări, găsisem într-un articol citatul de mai sus. Primul lucru care mi-a atras atenția și oarecum m-a încurajat, a fost să știu că încă multe mame au zile pline, doldora de activități mărunte și neînsemnate. Simțisem o ușurare în povara mea, doar gândindu-mă că nu sunt singura în haosul acesta. Și apoi, timid, prinsesem a-nțelege care este rostul teologiei într-o rutină aglomerată și obositoare. Începusem să găsesc un rost și pentru Dumnezeu în activitățile repetitive și copleșitoare.
Atunci când Dumnezeu e pe aproape, orice povară devine mai ușoară. Atunci când Dumnezeu coboară în haosul din viața mea, toate Le așează într-un fel sublim și potrivit. Da, teologia, știința și conștiența mea de Dumnezeu, e cea care îmi dă resurse. Acele activități mărunte și repetitive, tot vor trebui făcute. Dar știu că toate astea au un rost. Știu că slujirea mea e valoroasă, chiar și atunci când pare neînsemnată. Îl am pe Dumnezeu aproape și în Cuvântul Lui găsesc înviorare. Da, El mă încurajează să lucrez cu răbdare, că răsplătirile vor fi, chiar de se-arată îndepărtate. În ruga mea umilă, printre cratițe și certuri de copii, știu că El e lângă mine și îmi ascultă gândurile. Îmi dă o motivație sinceră să înaintez. Îmi dă răbdare peste măsură în lupta mea cu ambiții imposibile ale unui copil tare neastâmpărat. Cu un Dumnezeu măreț prezent în suflet, pot să îmi privesc copiii cu dragoste, chiar și atunci când nu îmi dau ascultare. În El găsesc odihnă într-un fel neașteptat, când mă las copleșită de prezența Lui, chiar și atunci când treabă multă încă mă așteaptă.
Pentru azi, am pregătit un desert deosebit. Este o tartă vegană, fără gluten și fără zahăr rafinat. Da, îmi plac mult tartele. Și am să v-o mai spun! Am vrut să profit de sezonul de rubarbă și să nu îl las să treacă fără rost și prin bucătăria noastră. Zilele trecute fusesem pe un câmp plin cu cimbrișor sălbatic. Și nu m-am putut gândi la altceva decât la un mod frumos în care să îi scot în evidență aroma subtilă, deosebită. Un plus, pe lângă efectele sale terapeutice. Așa că am încercat să creez o rețetă in care rubarba să fie ingredientul principal, parfumată cu cimbrișor. Este o plantă acrișoară, așa că are nevoie de ceva dulce alături. Nimic mai potrivit, decât sâmburii de caju. Aceștia sunt în mod natural dulci, și astfel nu e nevoie de mult dulce adăugat suplimentar. Simt o mare provocare și o satisfacție pe măsură când reușesc să realizez un desert fără zahăr rafinat. Vreau să fiu onestă cu voi. E un desert care nu va încânta toate gusturile. Așa cum am mai spus, gusturile și obiceiurile alimentare sunt o disciplină. Eu încerc să reduc cât de mult posibil zahăr rafinat din alimentația noastră. Însă o persoană obișnuită cu deserturi foarte dulci, nu va aprecia această tartă. Dar eu sunt încântată. Știu că e un desert sănătos și vreau să îl împărtășesc cu voi. Poate se va găsi o persoană care să aprecieze acest desert, și atunci voi fi mulțumită. Poate părea un proces laborios, dar se face atât de ușor. E nevoie doar de puțină răbdare și o motivație vie pentru a crea un desert mai sănătos, ieșit din tiparele cu care eram obișnuiți până acum. Se poate folosi miere în loc de siropul de arțar, pentru o variantă non vegană.
Ingrediente (pentru o tartă de 13/36 cm sau rotundă de aprox 24 cm):
Pentru crustă:
100 gr făină ovăz fără gluten
60 gr făină orez
Puțină sare
55 gr unt cocos rece
20 gr sirop de arțar
Aprox 2-3 linguri de apă rece.
Pentru umplutură:
180 gr caju crud
O banana mare, foarte coaptă
55 gr sirop de arțar
Un praf de sare
1 linguriță extract de vanilie
20 gr ulei de măsline
55 gr făină de migdale
Pentru topping:
400 gr tulpini de rubarbă, tăiate felii
2 linguri sirop de arțar
O mână de flori de cimbrișor sălbatic (e foarte bun și cimbrișorul verde cultivat)
Smântână de cocos pentru servit.
- Pentru început, pune sâmburii de caju la hidratat, în apă, timp de două ore.
- Apoi pregătește crusta. Într-un robot de bucătărie, amestecă făina de ovăz cu cea de orez și sare. Apoi adaugă untul de cocos rece și mai mixează de câteva ori. Vei obține o compoziție nisipoasă. Adaugă siropul de arțar și mai mixează puțin.
- În acest moment, răstoarnă compoziția într-un bol și adaugă câte o lingură de apă rece, pe rând, până compoziția se leagă.
- Apoi întinde aluatul între două foi de hârtie pentru copt. Formează un dreptunghi (sau cerc) cu aprox 3-4 cm mai mare decât forma tăvii.
- Răstoarnă aluatul peste tava de copt și aranjează-l bine, uniform, iar apoi îndepărtează cu un cuțit excesul de aluat de pe marginea tăvii. Pune tava la frigider.
- Preîncălzește cuptorul la 180 °C. Acum pregătește compoziția. În vasul unui robot, adaugă sâmburii de caju și toate celelalte ingrediente, în afară de făina de migdale. Macină totul timp de câteva minute până vei obține o pastă fină, uniformă. La final adaugă și făina de migdale.
- Acum pregătește toppingul. Ia tulpinile de rubarbă, spălate și șterse, și taie-le în bucățele mici, ce forme vrei tu. Peste rubarbă, adaugă siropul de arțar și florile de cimbrișor mărunțite și amestecă-le bine.
- Scoate tava din frigider și răstoarnă în ea pasta de caju. Întinde-o uniform, apoi te apuci de aranjat deasupra bucățile de rubarbă, în ce formă dorești. Eu am ales pătrățele.
- Pune tarta în cuptorul preîncălzit, pentru aprox 45-50 minute. Dar ajustează timpul în funcție de cum coace cuptorul tău. După un timp, vei observa la un moment dat că umplutura de caju va crește, la fel ca un blat. Iar la final, tulpinile de rubarbă trebuie să fie moi, ușor de înțepat cu furculița și puțin rumenite.
- Când e gata, scoate tava din cuptor. Cât e încă caldă, poți unge rubarba cu încă puțin sirop de arțar, cu ajutorul unei pensule de patiserie. Îi conferă un luciu deosebit. Apoi las-o să se răcească complet.
- Servește-o cu frișca bătută alături.
