E deja o vreme lungă petrecută doar în casă. Într-o rutină, parcă fără sfârșit, am pierdut șirul zilelor. Bune sau rele, cu soare blând sau ploi venite pe furiș, trec una după alta fără să stea prea mult pe gânduri. Doar treburile noastre interne ne mai dau bătăi de cap; și parcă doar pe astea le mai avem acum. Fiecare își vede liniștit de treabă în cămăruța lui. Așa simt și eu uneori, crezându-mă într-un weekend nesfârșit. Trăiesc și retrăiesc aceeași zi, cu treburi zilnice repetitive, simțind un sentiment ciudat, că lumea parcă a rămas în loc. Am lăsat ceva, cândva în urmă, și speram să mă întorc la tot, de unde am rămas.
Până într-o zi, când un mănunchi de flori îmi schimbă perspectiva. Crezusem că întreg pământul s-a oprit în aceste zile și așteaptă liniștit să ne rezolvăm intrusul, ca mai apoi să reluăm curgerea vieții. Dar simțirea aceasta s-a topit când, într-o după-amiază târzie, ploioasă, apare soțul meu cu un mănunchi de flori de liliac in brațe. O vorbă îmi stătea în piept, dar parcă nu putea să iasă! Să fie de uimire sau de încântare? Când trecuse primăvara? Câte zile se scurseră de când nu am mai văzut natura în toată plinătatea ei? Abia zărisem în treacăt ieri câteva pufuri de păpădie cerându-și zborul, fără să le fi observat când au răsărit. Iar acum să fie și vremea liliacului trecută!? Parfumul lor e cel mai încântător pentru mine, din toate cele ale primăverii. Și îmi aduce atâtea amintiri frumoase! E o floare deosebită! Dar rezistă atât de puțin timp! Iar eu eram aproape să o pierd!
Nu vreau acum să mă compătimesc pentru limitările acestei perioade. Dar experiența ce-am trăit-o mi s-a întipărit în suflet și mă duce la un gând..
Nu, natura nu stă-n loc, doar pentru că eu m-am oprit. Chiar dacă nu o văd acum, de după ziduri, natura își continuă mersul. Nu pot acum să o percep cu toate simțurile puse-n mine, dar primăvara se dezlănțuie în felul ei copleșitor și cuprinde lumea întreagă, la vremea-i hotărâtă.
Nu pot să-l văd și să îl înțeleg deplin, dar Cerul se întâmplă. În orizontul meu îngust și încețoșat, nu pot să cuprind cu totul bucuriile ce se pregătesc să învăluie pământul. Cu ochii ațintiți doar în podea, în lumea strâmtă, materială, nu pot să văd infinitul de dincolo de ziduri. Dar știu că el există. E Viața Însăși care ne-a dat nouă viață. E-un Dumnezeu viu și etern, ce pregătește pentru noi o veșnică primăvară. Chiar dacă nu Îl înțeleg și nu Îl simt deplin, El tot trăiește. E doar alegerea mea să îmi ridic privirea și să-ntrezăresc un strop din infinit. Să aleg să cred că El există, chiar de-acum e zidul prea înalt și orizontul meu e limitat. Cu inima deschisă pot să Îl văd, să-L simt, să-L știu, și acolo-n infinit și aici lângă mine.
Așa cum am promis, pentru azi am pregătit o rețetă delicioasă și parfumată. Cu flori de liliac. Da, florile de liliac sunt comestibile. Să spun drept, nu mă încântă o linguriță de flori luată dimineața pe stomacul gol😉. Dar un parfum de primăvară într-un desert simplu și delicat, e mai mult decât o încântare. Așa că am făcut o panna cotta infuzată cu flori de liliac și sirop de coacăze negre. Acest desert, de origine italiană, este un fel de cremă sau budincă, așa cum o știm noi, românii, făcută din smântână dulce și /sau lapte. Unul din deserturile copilăriei e budinca, jumătate albă (de vanilie) și jumătate neagră (de ciocolată). Această panna cotta e cel mai simplu desert care îl știu până acum. Mă tot întreb cum de nu l-am făcut mai des!? Ai nevoie doar de două ingrediente de bază. Smântână dulce (frișcă lichidă) și gelatină. Și dacă sunt doar două, bune să fie. Te sfătuiesc să folosești smântâna din lapte cea mai grasă pe care o găsești. Minim 30-32% grăsime. Stai liniștit, nu o mânânci pe toată o dată într-o porție☺️! Dar, bineînțeles, poți alege smântâna ta preferată. Apoi urmează infuzia, dacă vrei, și siropul de fructe. Parfumul subtil de liliac este de neegalat în frumusețe și în simțuri. Iar siropul de coacăze negre îl învăluie ușor și împreună, în armonie, creează o aromă deosebită, floral-fructată, dulce-acrișoară. Vei constata la final că parfumul de liliac nu e izbitor, e chiar foarte subtil. Dar puținul acesta face din el un desert deosebit. Iar consistență e puțin mai moale decât poate te-ai așteptat. Aceasta este textura plăcută mie; dacă tu dorești să fie mai bine închegată, poți adăuga încă un strop de gelatină. Simplitatea acestui desert scoate la iveală parfumul delicat și textura lui ușoară și cremoasă.
Ingrediente (pentru 5 porții):
550 gr smântână dulce
65 gr zahăr alb
8 gr gelatină granule (2 lingurițe)
60 gr lapte integral
Un bol plin cu flori de liliac
Pentru sosul de fructe:
100 gr coacăze neagră
15 gr zahăr
1 linguriță zeamă de lămâie
3 linguri apă
- Pentru început, pregătește florile. Pune apă rece într-un vas mare și clătește fiecare crenguță cu flori. Apoi, cu o foarfecă, taie doar florile și pune-le într-o strecurătoare, iar crenguțele, chiar și cele mai mici, să le îndepărtezi. Florile le poți răsturna apoi pe o tavă tapetată cu prosoape de hârtie, să se usuce mai repede.
- Într-un bol mai mare, amestecă smântâna și zahărul, până se dizolvă. Adaugă și florile. Trebuie să fie multe, multe flori!! Acoperă bolul cu folie de plastic și pune-l la rece pentru 24- 36 ore.
- În momentul în care vrei să pregătești panna cotta, scoate bolul din frigider și strecoară smântâna de flori. Apoi cântărește smântâna și completează până ajungi iar la 550 gr.
- Separat, pune gelatina la hidratat împreună cu laptele rece, timp de 10 minute. Când e hidratată (umflată), pune-o la încălzit puțin, să se topească toate granulele.
- Răstoarnă gelatina peste smantană și amestecă bine.
- Pentru sosul de fructe, pune toate ingredientele într-un vas mic pe foc să dea un clocot. Apoi mai lasă 3 minute pe foc mediu să se reducă sosul. Dacă dorești, poți zdrobi puțin fructele cu o furculiță sau le poți lăsa întregi.
- Când e gata sosul, împarte-l în 5 pahare. Imediat, răstoarnă peste el câte puțină smântână, să fie la fel împărțită în toate cele 5 pahare. Acoperă-le cu o folie și pune-le la rece pentru cel puțin 4- 6 ore.
Servește-le în tihnă, cu gândul la primăvara frumoasă ce ne răsfață cu arome minunate!
