“I can not discipline my children, if I don’t have a stringent discipline for myself.”
” Draga mea copilă,
Acum ești doar un pui de om. Fragil, sensibil, vesel, curat și zgomotos. De când ai apărut în orizontul nostru, viața ni s-a schimbat. Chiar și cele mai mărunte lucruri din viață, Dumnezeu le potrivește chiar acolo pentru a ne învăța ceva și a ne fi de folos. Cu atât mai mult, o viață nouă schimbă altă viață. Te-am așteptat în lumea noastră cu inimi deschise, tremurânde și am început să construiesc în mintea mea idei și idealuri. Pentru mine și pentru tine. Vroiam să te educ așa cum aș fi vrut și eu să fiu. Vroiam să te inițiez în lucruri mici și mari, să crești în bunătate și credincioșie, să știi ce bine să iei la drum pe lângă tine și ce lucruri să le lași în urmă. Visam și îmi plăcea ideea că îți voi fi pedagog pentru suflet.
Disciplina însă e o mare provocare.
Disciplina în comportament și relaționare.
Disciplina în vorbire.
Disciplina în muncă și odihnă.
Disciplina față de trup.
Disciplina în cele mai mari domenii și cele mai mici unghere ale ființei noaste.
Dar iată, cum se ivește un fir de mândrie, de-îndată ce încep să cred că avem o oarecare disciplină, respectată! Mă simt bine cu gândul că te învăț așa cum trebuie. O, îmi crește inima când te comporți frumos și îmi dai aere de mămică grijulie, devotată!
Și-apoi, un singur gând mă mai coboară în lumea noastă de pământ: oare ce vei spune tu, peste ani, despre mine și despre tine? Despre copilăria care ți-am conturat-o într-un fel sau altul, despre reguli și emoții, despre vorbe și înfăptuiri! Ce vei spune despre disciplina mea de zi cu zi trăită, care tu o vezi cel mai de-aproape si-ți vorbește mult mai mult decât cuvinte îngrămădite laolaltă!
Și totuși, nu mai ești doar un copil naiv și fără judecată. În mintea ta, se imprimă adânc orice trăire. Am un fior când mă gândesc la viitor, când vei fi trecut de copilărie și tu vei cerne amintirile ce acum noi le clădim… Ce moștenire îți voi fi lăsat? Ce amintiri te vor lega atunci de mine? Oare vorbele mele repetate te vor motiva pentru o viață disciplinată? Sau vei privi în felul meu de viețuire zi de zi și oare acesta, ce te va învăța?
Nu, nu mai ești doar un copil naiv și fără simțăminte importante. Chiar simțul tău justițiar mă scoate din confort. Nu mă ierți, când faptele nu mi se așează drept peste cuvinte. Când fapta mea nu se oglindește în învățătura ce ți-o dau, atunci e în zadar efortul meu de a disciplina.
Nu e un lucru prea plăcut să fiu mustrată sau să mi se atragă atenția când greșesc. Dar se întâmplă! Iar lucrul acesta e unul bun, dacă îl privesc ca pe o ocazie de a învăța ceva nou sau pentru a crește în acel domeniu. Dacă cineva, mai bun ca mine, îmi arată ce am greșit și îmi arată apoi și cum să o repar sau să evit greșeala pe viitor, acela e un mentor bun. Și se merită o asemenea mustrare, chiar dacă mă sint rușinat. Dar când mă mustri tu, copile, pe bună dreptate, nu mă rușinez.. Asta mă doare. Rău de tot!
Știm că ne place la fel de mult ciocolata. Și mai știm că avem o regulă: nu e voie înainte de masă și doar câte puțin o dată. Dar, oricât de mult aș insista pe acest principiu, în dreptul tău, recunosc că eu nu l-am ținut întotdeauna. Și în acel moment e suficientă doar privirea ta, să mă străpungă mai tăios ca orice mustrare. Acesta este doar un simplu și banal examplu. Știu că viața mea nu e întotdeauna așa cum aștept chiar de la tine. Dar numai disciplina mea te va învăța pe tine disciplina. Și doar tăierea mea de zi cu zi e cea mai grăitoare formă de pedagogie.
Dar mai mult decât orice, îmi doresc să te iubesc, atât cât inima mea poate să cuprindă. Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc. Și asta poate ne va fi deajuns.”
Prăjitura de azi e una foarte delicioasă. Am ales să fac un altfel de chec, puțin ieșit din comun. E un chec aromat cu cocos, piersici și limetă. Am ales să folosesc un amestec de făină albă de grâu și făină de cocos. Am folosit și smântână de cocos, deși are o aromă foarte subtilă. Dar puteți adăuga și puțin extract natural din cocos dacă doriți o aromă mai pronunțată. Metoda prin care am ales să combin ingredientele este una mai deosebită, dar rezultatul este foarte bun. Checul iese mai fin, mai fraged și mai umed. Combinația de cocos cu piersici și limetă aduce ceva din prospețimea și parfumul verii, cu arome dulci-acrișoare și iz de zile tihnite, pline de soare.
Ingrediente*:
135 gr făină albă
30 gr făină de cocos
1 lingură fulgi de cocos
75 gr zahăr alb
1 linguriță praf de copt
1/4 linguriță bicarbonat de sodiu
90 gr unt
140 gr smântână de cocos
2 gălbenușuri
4 albușuri
1 linguriță extract cocos (sau vanilie)
Coaja rasă și zeama de la o limetă
Câteva piersici coapte, aromate.
*Toate ingredientele să fie la temperatura camerei.
- Pentru început, pregătește o formă de copt și încinge cuptorul la 175°C. Em am folosit o tavă de cozonac, tapetată cu hârtie de copt. Apoi pregătește fructele. Câteva piersici le feliezi mai gros și le așezi una lângă cealaltă pe baza formei de copt. Altă piersică mare (sau două mici) o tai bucățele, separat.
- Într-un bol mare, amestecă ingredientele uscate (făină, fulgi cocos, zahăr, agenții de creștere) cu untul. Mixează 2-3 minute.
- Adaugă gălbenușurile și apoi câte puțină smântână de cocos, mixând după fiecare adiție, până vei obține un amestec de consistență medie, cremoasă. Acest amestec îl mixezi bine câteva minute, până se spumează.
- Separat, spumează bine albușurile cu un praf de sare.
- Peste amestecul de făină și unt, adaugă câte puțin din spuma de albușuri și amestecă ușor cu o spatulă. Treptat adaugă coaja și zeama de limetă și extractul de cocos/ vanilie.
- Pudrează puțină făină albă peste bucățile de piersici (acele bucăți mici, separate) și amestecă-le ușor cu spatula în aluat.
- Răstoarnă tot aluatul în forma de copt și coace timp de 50-55 minute, la 175°C. Când e gata, scoate-l din cuptor și mai lasă-l 10 minute în tavă. Apoi să îl răstorni peste un grătar și să îl lași să se răcească complet.
- Când e rece, poți pune deasupra câțiva fulgi de cocos ușor rumeniți și puțină ciocolată albă topită.
Checul se păstrează pentru câteva zile la frigider. E chiar mai bun a doua zi. Aromele se îmbină atât de frumos, iar textura lui devine mai fragedă și mai umedă. Dar când vrei să îl servești, trebuie să îl lași cel puțin o oră la temperatura camerei, înainte de servire.
Să îl serviți în tihnă!
