E un fir de iarbă parfumată, frumoasă și piperată. E plină de viață, simplă, umilă și crește din abundență. Prea comună și nebăgată în seamă și totuși pretutindeni recunoscută. Aroma ei de neconfundat te învăluie de cum o atingi. Dar și mai mult te cucerește cu parfumul ei când e zdrobită!
Si totuși, tu, umilă plantă, mă înveți un lucru nobil pe pământ. Nimic bun și frumos nu se face fără sacrificiu, fără dăruire.
Mă cunosc pe mine însumi destul de bine încât pot spune că am o personalitate puternică și complexă în același timp. Sunt încăpățânată și independentă. Sunt hotărâtă de multe ori în ceea ce fac, dar alteori, nesigură pe mine. Îmi cercetez inima și mintea și îmi place să cred că sunt destul de bine ordonate. Apoi mă cert cu gândul meu răzleț ce îndrăznește prea departe. Dar mă opresc și recunosc că acesta face parte din mine… Nu, nu sunt întocmai cum aș vrea să fiu. Nu sunt întocmai ca în cartea de psihologie.
Trăirile mele se schimbă. Mă schimbă pe mine în fiecare etapă din viață. Atunci când apare o nouă provocare, încerc să-i dau de capăt. O întorc și o analizez pe toate părțile, mă rog să cer călăuzire și răbdare. Iar analizez situația și caut rezolvarea cea mai potrivită. Dar stiu că uneori lucrurile nu se-ntâmplă așa cum eu aștept. Și multe lucruri nu se întâmplă așa cum eu doresc.
Adeseori mă lupt cu Dumnezeu în rugăciune, să facă voia mea. Nu înțeleg o altă cale, nu pot să o văd. Și insist ca El să se întoarcă, să meargă după mine, să se lase îndrumat de rațiunea mea pragmatică și pământească. Îmi place să cred că fac voia Domnului și chiar rostesc această rugăciune. Dar nu mă las ușor convinsă de calea pe care o alege El pentru mine. Insist să îmi arate, să îmi dovedească ce e bun pe calea îngustă, ce frumos iese din încercare??
Și când mă las deplin pe brațul Lui, când abandonez orice fărâmă din voința mea și aceept cu adevărat hotărârea Lui, atunci întrezăresc un strop de lumină. Dar nu lumină pe cărarea mea. Poate e tot încercată și întunecată. Dar e un strop de speranță și viață nouă în jurul meu, un strop real din Dumnezeu, care alungă nesiguranța și îmi lasă în suflet pacea. E o pace și o înțelegere sublimă, un simțământ măreț și suficient, care apare atunci când Dumnezeu este cu adevărat la cârmă. E noapte în jurul meu. Dar e senină!
Atunci când mă las zdrobită în eul meu, când las dorința mea să se sfârșească, răsare în inimă parfum de cer. Când voia mea se frânge, răsare poate un fir de bunătate; sau poate lucrează un strop de răbdare și acceptare în viața mea. E un parfum ce învăluie inima mea și îmi aduce liniște. Nu e ușor de înțeles și acceptat această stare, dar când o trăiesc cu adevărat, cu fiecare colț din ființa mea Îl simt deplin, Îl onorez și Îl arăt pe Dumnezeu.
În același fel, parfumul mentolat se simte mai puternic atunci când frunzele de mentă sunt zdrobite. Îmi place mult să folosesc mojarul. Să simt profund uleiul parfumat. Și e lucrul de mână, care aduce atâta satisfacție!
Pentru azi, am pregătit o rețetă mai deosebită. Am ales să folosesc menta într-un mod aparte. Suntem prea obișnuiți cu aroma ei în infuzii. De data asta am ales să fac o tartă raw-vegană cu ciocolată și mentă. E un desert ușor se făcut, e foarte sănătos și mai ales, acceptat și de cei mici!
Sâmburii de migdale, caju și avocado fac din această tartă mai mult decât un bun desert. E unul foarte nutritiv și delicios!
Ingrediente
Pentru crustă:
160 gr migdale crude
25 gr sâmburi de floarea soarelui
35 gr unt cocos moale
35 gr sirop de arțar
Un praf de sare
Pentru cremă:
80 gr sâmburi de caju
90 gr ciocolată 70% cacao
Un avocado copt
60 gr sirop de arțar
O lingură cacao
35 gr cremă (smântână) de cocos
Frunze proaspete de mentă
Pentru servit:
Smântână de cocos
Sirop de arțar
- Înainte de a pregăti tarta, trebuie să pui caju la hidratat. Adaugă apă rece peste sâmburi și lasă-i să se hidrateze două-trei ore. Apoi îi strecori și usuci cu un șervet.
- Pentru crustă, trebuie să amesteci sâmburii de migdale cu cei de floarea soarelui într-un robot și să îi macini bine. Apoi adaugă celelalte ingrediente și macină totul împreună.
- Răstoarnă acest amestec umed și sfărmicios în forma în care vrei să faci tarta, tapetată la bază cu hârtie de copt (așa va fi mai ușor să scoți feliile de tartă din ea). Eu am folosit o tavă de 21 cm. Cu ajutorul unei linguri, presează compoziția pe baza și pe pereții formei, într-un strat uniform. Apoi pune tava la rece.
- Pentru cremă, trebuie să încălzești puțin ciocolata să se topească. Apoi ia o mână bună de frunze de mentă și zdrobește-le în mojar. Poți adaugă o linguriță de zahăr granulat, care te ajută la zdrobit menta. Apoi adaugă toate ingredientele în robot și macină-le câteva minute, până vei obține o cremă fină, uniformă. Mai poți adăuga frunze de mentă după gust.
- Pune crema obținută peste crusta din tavă. Nivelează ușor și apoi pune o folie alimentară peste ea. Trebuie să se odihnească la rece cel puțin 12 ore.
- Când vrei să servești tarta, spumează puțină smântână de cocos. Servește feliile de ciocolată alături de smântână și încă un strop de sirop de arțar deasupra.
E bună rece!
Și mai bună împărțită!!
