Când eram copii, familia noastră se susținea în mare parte din agricultură. Aproape orice lucru de care aveam nevoie pentru hrană se găsea în gospodăria noastră: lactate diverse, carne, legume și fructe de toate felurile. Astfel, am avut ocazia să savurez din plin gustul unei mese făcute cu produse proaspăt culese din grădină. Doar că pe atunci, necunoscând un altfel de trai, nu le apreciam așa cum ar fi trebuit. Abia ani mai târziu, când am gustat produse străine și ne la vremea lor, lipsite de viață și aromă, atunci am înțeles ce valoare mare are un produs local și proaspăt, crescut la timp și în ritmul lui natural.
Dar mai apoi, pe măsură ce accesul la produse internaționale era tot mai ușor, am ajuns în extrema cealaltă. Eram convinsă că doar produsele noastre, ale românilor, sunt cele mai bune. Nicăieri nu vei găsi roșii grase și zemoase ca în grădinile noastre. Iar văcuțele plimbate doar pe plaiurile românești pot să dea cel mai bun lapte. Nu îmi exprimam exact în acest fel crezul, dar îl trăiam, prin felul în care mă raportam la produsele consumate.
Apoi, cu ceva timp în urmă, priveam o emisiune culinară poloneză. Nu știu cum am ajuns să o urmăresc, dar atunci am avut o revelație. Gazda emisiunii prezenta cu mare plăcere produsele locale poloneze. Grădinile cu legume și livezile încărcate erau toate apreciate ca având cele mai bune produse pentru consum. Atunci mi-a venit în minte un gând: aceste grădini sunt ca ale noastre, livezile lor fac aceleași fructe ca la noi. Iar pășunile lor verzi, sunt exact ca cele pe care pasc rumegătoarele noastre. Deci, cu siguranță și produsele lor sunt bune. Da, sunt foarte bune! Doar că acele produse, locale, nu vor mai fi la fel, dacă trebuie să străbată jumătate de emisferă ca să ajungă la consumatori. For fi tratate sau procesate diferit, astfel încât să facă față unui transport masiv. Multe dintre fructe, nici nu sunt lăsate să se coacă complet, tocmai pentru a întârzia procesul de degradare. Astfel că le lipsesc mulți nutrienți sau aceștia sunt distruși prin diversele procese de conservare. Un alt motiv pentru care aleg produse locale, este susținerea micilor fermieri. Așa consider eu, că trebuie susținuți acei oameni care muncesc pentru hrana noastră zilnică, și vreau să-i susțin pe cei de aproape. Agricultura nu e ușoară, dar e frumoasă! Ne ține mai aproape de natură!
În această perioadă de stat în casă, mi-a fost dor să merg la piață. Să mă plimb printre tarabe, să admir legumele proaspete, pline de viață și să simt aroma fructelor parfumate și gustoase. Cum am avut ocazia să ies, am făcut o plimbare bună la piață și am ales cei mai frumoși și parfumați căpșuni. Pentru a-i scoate în evidență, am ales un desert foarte simplu, cu puține ingrediente, care lasă rolul principal acestor fructe savuroase. Este o tartă – galette(fr.), după numele ei original – cu căpșuni și rubarbă. Căpșunii proaspeți asociați cu rubarbă și condimentați cu cardamom dau o savoare specială acestui desert. Rubarba aduce un aport mai mare de fibre și completează gustul acrișor de fructe, iar cardamomul aduce o notă ușor piperată, care iese în evidență mai ales la final, în combinație cu înghețata dulce de vanilie. Este un desert clasic, rustic, foarte ușor de realizat. Iar gustul lui este deosebit. Acum e în plin sezonul căpșunilor. Să ne bucurăm de ei cât îi mai avem pe aproape proaspeți și îmbujorați.
Ingrediente:
Pentru crustă:
180 gr făină albă
150 gr unt 80 % grăsime, foarte rece
un gălbenuș de ou
30 gr apă rece
o lingură zahăr brun
1/3 linguriță sare
Pentru umplutură:
350 gr căpșuni
250 gr tulpini de rubarbă
60 gr zahăr brun
10 gr amidon de porumb
1/2 linguriță semințe de cardamom
- Pentru început, pregătește aluatul de tartă. Într-un bol mai mare, amestecă făina cu zahăr și sare. Apoi adaugă untul tăiat cubulețe și începe să mărunțești bucățile de unt cu degetele, prin făină. Vei obține o compoziție nisipoasă, cu bucățele neregulate de unt acoperit cu făină. Acest procedeu trebuie făcut destul de repede, încât untul să rămână rece și ferm.
- Separat, amestecă gălbenușul cu apă și răstoarnă-l în bolul cu făină. Amestecă puțin aluatul să se lege, dar nu insista prea mult. Formează o bilă din aluat, înfășoară-l în folie de plastic și pune-l la frigider pentru 30- 40 minute.
- Între timp, pregătește fructele. Spală-le și usucă-le cu prosop de hârtie, apoi taie-le bucățele. Separat, amestecă amidonul cu zahăr și cardamomul măcinat în mojar. Dar încă nu le pune peste fructe.
- Încălzește cuptorul la 190°C. Pregătește o tavă mai mare, tapetată cu hârtie de copt.
- Scoate aluatul de la frigider. Pudrează hârtia de copt cu făină și întinde un cerc de aprox 30 cm.
- Acum răstoarnă amestecul de amidon și zahăr peste căpșuni, amestecă puțin și răstoarnă compoziția peste foaie, lăsând marginea liberă de aprox 4-5 cm. Întoarce marginea foii de aluat peste căpșuni. Ai grijă să nu se spargă foaia de aluat, altfel va curge zeama de fructe. Tarta să fie destul de compactă, pentru că oricum se va mai destinde în cuptor.
- Pune tarta în cuptor, pentru aprox 35-40 minute. Când e rumenă, o scoți din cuptor și o lași să se domolească puțin.
- Să o servești încă puțin călduță, cu un glob de înghețată de vanilie. Se taie în 6-8 felii.
Este o tartă delicioasă, numa bună pe o vreme răcoroasă și ploioasă, cum e acum la noi!