“Magic happens when we put God in our daily struggles.”
Cu ceva vreme în urmă, când duceam copila la școală, mi-a fost dat să asist la o întâmplare tristă, pentru un părinte și copilul său. Dintr-un motiv anume, băiețelul nu vroia să accepte voia tatălui său, un lucru pe care acesta i-l spunea să facă. Tatăl insista, băiatul, nu și nu! Au început plânsete, țipete, nervi, amenințări..
Nu pot cuprinde ce avalanșă de sentimente m-a cuprins atunci.. Milă pentru copil, că părintele lui nu ascultă și nu înțelege teama și sentimentele lui din acel moment. Milă pentru părinte că într-un moment nepotrivit, copilul nu îl ascultă. Furie tot pentru el, că nu are înțelepciune suficientă să rezolve pe cale pașnică un conflict. Dar imediat m-a cuprins rușinea și teama, pentru că am trecut și eu prin aceleași experiențe, și nu doar o dată. Copil la rândul meu, dar mai des în rolul de părinte. Să nu judec, că imediat îmi va reveni și mie rândul! Apoi iarăși milă pentru părinte. De unde să aibă părinții înțelepciune dacă nu-l cunosc pe Cel care e începutul și dătătorul înțelepciunii? Și iar un sentiment de rușine pentru mine.. Eu, care l-am cunoscut pe Dumnezeu personal și implicat, nu întotdeauna I-am cerut sfatul și ajutorul pentru neputințele mele cu copiii, chiar din cele mai mărunte. M-am încrezut de multe ori în abilitățile mele de părinte, căpătate din experiențe sau diverse cărți citite, dar nu toate au fost de folos.
De ce nu alerg întotdeauna să mă înfrupt din plin din izvorul înțelepciunii, Dumnezeu?
Da, meseria de părinte e grea. Cerințele nu îmi sunt ușoare.. Să semăn și să cresc un caracter bun și frumos e greu într-o lume care are valorile întoarse pe dos. E greu, când tocmai caracterul meu nu e așa cum îmi doresc să fie. E greu să trecem împreună cu ei prin boli, neînțelegeri și alte neajunsuri. E greu să îl asist pe el, un pui mic și fragil, într-o situație tensionată în care nici pe mine nu mă pot controla. Uneori mă gândesc ce bine e când ai de muncit doar cu obiecte, hârtii și lucruri fără viață. Și ce copleșitor e să știu că mi s-a încredințat un suflet de om, gol și neșlefuit, pe care eu trebuie să îl învăț și să îl pregătesc pentru cer!
Dar Domnul meu mi-a promis că e cu mine. Mi-a promis înțelepciunea de care am atâta nevoie pentru fiecare zi. Mi-a promis că tot ce trebuie să știu îmi este dat, chiar în momentul greu când am nevoie de călăuzire. Da, Cuvântul Lui e un izvor de înțelepciune pentru părinți. Este actual și așa de potrivit pentru fiecare zbatere și neputință de părinte. O, câtă pace poate să-mi aducă siguranța Lui că împreună cu responsabilitatea pentru sufletele de copii, ne-a dat și îndrumări și resurse, să îi creștem pentru cer!
Să nu aștept doar nevoi și încercări mari ca să Îi cer sfatul. Ci zilnic, pentru orice provocare, să caut învățătura divină, să sorb Cuvântul Lui și să-l respir prin orice acțiune măruntă din viața mea. Aceasta va face viața de părinte mai frumoasă, mai îmbelșugată de mulțumire și presărată cu bucurii. Să-L punem pe Dumnezeu la încercare și vom vedea cum ne copleșește cu pricepere, mulțumire, har și pace mai mult decât am așteptat! Aceasta e magia Lui!
“Eu – zice Domnul- te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Biblia)
Rețeta de azi este una magică. Știți că îmi plac tare mult plantele aromatice și le adaug și în deserturi oridecâte ori am ocazia. Rozmarinul este una din plantele mele preferate, iar în combinație cu ciocolată albă și portocale, nu face altceva decât să adauge puțină magie unor ingrediente simple, destul de monotone. Dacă sunteți sceptici în a adăuga plante într-un desert, puteți adăuga mai puțin, dar nu îl omiteți de tot. Câte de puțin e, aroma lui ierboasă, proaspătă, va face să strălucească această tartă.
Ingrediente:
Pentru crustă:
240 gr biscuiți (simpli și cu ovăz)
90 gr unt topit
Un praf de sare
Crema de portocale:
2 gălbenușuri
1 ou întreg
75 gr zahăr alb
12 gr amidon de porumb
165 gr suc de portocale
40 gr suc lămâie
45 gr unt 80% grăsime
Crema albă:
250 gr brânză mascarpone
180 gr ciocolată albă
140 gr smântână pentru frișcă
1-2 crenguțe de rozmarin verde
1 linguriță extract de vanilie
- Pentru crustă, macină biscuiții într-un robot, apoi adaugă untul topit și sarea. Răstoarnă compoziția sfărâmicioasă și umedă într-o tavă de tartă cu baza detașabilă și presează biscuiții pe marginea și baza tăvii într-un strat uniform. Poți face acest lucru cu degetele sau cu ajutorul unei linguri.
- Coace crusta în cuptorul încins la 210°C, timp de 8-10 min, până se rumenește puțin. Apoi scoate-o, să se răcească complet.
- Pentru crema de portocale, pune sucul de citrice într-o cratiță la fiert. Separat, într-un bol, amestecă cu un tel gălbenușurile și oul întreg cu zahăr, apoi adaugă și amidonul. Când fierbe, toarnă încet sucul fierbinte peste ouă, amestecând continuu. Apoi răstoarnă tot amestecul în cratiță și pune din nou pe foc mediu, amestecând continuu, până crema se îngroașe. Peste crema fierbinte, adaugă untul și amestecă. Răstoarnă crema într-un bol rece și acoperă cu folie alimentară lipită exact deasupra cremei, să nu se formeze crustă. Când s-a răcit puțin, dar nu de tot, răstoarnă crema de portocale peste crusta de biscuiți, întinde uniform și lasă deoparte.
- Acum pregătește crema albă. Pune brânza mascarpone și ciocolata albă împreună într-o cratiță și topește-le încet, la temperatură mică. Când crema e topită, adaugă doar frunzele verzi (acele) de rozmarin și pune toată crema într-un blender, să se macine complet frunzele. Dacă nu ai blender, nu e nici o problemă. Cu un cuțit, mărunțește frunzele de rozmarin pe un tocător, apoi pune-le într-un mojar, adaugă 1/2 linguriță zahăr alb și pisează-le bine de tot. Vei simți din plin aroma proaspătă de verdeață. Adaugă peste cremă și amestecă bine.
- Răstoarnă crema într-un bol termorezistent, pune o folie alimentară deasupra și lasă la răcit complet, la temperatura camerei sau ușor mai rece. Această etapă poate dura câteva ore, în funcție de temperatura ambientală. Nu se pune la frigider, pentru că nu se răcește uniform, se va întări prea repede doar crema de pe marginea vasului.
Când crema e complet rece, adaugă treptat frișca bătută. Apoi răstoarnă această crema de ciocolată albă peste crema de portocale. (Eu am făcut de mai multe ori această tartă. Uneori crema s-a răcit mai mult și consistență ei a fost mai tare, alteori am amestecat-o mai repede cu frișcă și a rezultat o cremă mai moale. Dar nu te îngrijora, la frigider se va întări oricum.) - Pune tarta la frigider pentru cel puțin 12 ore.
- A doua zi, când s-a răcit complet tarta, eu am decorat-o cu câteva bezele, câțiva stropi din crema de portocale și crenguțe de rozmarin.
Note
*Din aceste ingrediente iese o tartă de 26-28 cm.
*Poți adaugă mai puțin sau mai mult rozmarin, în funcție de intensitatea aromei pe care o dorești.
*Pentru a tăia frumos feliile de tartă, folosește un cuțit foarte bine ascuțit, umed și curăță cuțitul după fiecare tăiere!
- Gustul tartei e mai intens la temperatura camerei, de aceea scoate tarta din frigider cu 15 minute înainte să fie servită.
Să o savurați în tihnă!
