“Fii tare. Ridică-te și lucrează!” (Biblia, Ezra 10:4)
E una din acele zile care pare să îmi stea împotrivă. Orice lucru pe care îl fac, nu îmi iese. Deși am făcut aceeași prăjitură de zeci de ori, de data asta se încăpățânează să nu iasă așa cum ar trebui. Încerc a doua oară. Rezultatul e același. O pun deoparte, ies afară. Mă izbește un aer rece și înțepător și insist să mă pătrundă adânc în minte, să îmi scuture gândurile amorțite. Încerc să găsesc unde am greșit.
Învolburată de gânduri și întrebări, uit să fac la timp un lucru programat.
Mai tarziu, când ard de nerăbdare să îi spun ce lucru bun și frumos am realizat, observ că nu e atât de încântat pe măsura așteptărilor mele. Și optimismul meu, oricât am încercat să îl mențin la suprafață, se dezumflă încet, încet, dar sigur.
Sunt lucruri mărunte, care par neînsemnate, dar de cele mai multe ori, aceste mici nereușite ne frustrează, ne descurajează și ne umbresc zilele.
Îmi amintesc o afirmație simplă, dar atât de reală: “Trebuie să trecem și prin eșecuri, greșeli, zile seci, neproductive, ca să ne bucurăm cu adevărat de reușite.”
E greu să accept acest adevăr chiar acum. E parcă prea mult, atâtea încercări să fac un lucru bun, dar nici unul nu iese. Toată strădania mea de a rămâne optimistă, se năruie. Azi nu pot să trec printr-o zi nereușită.
Dar tocmai acum îmi vorbește acest verset. Acum, când sunt ostenită de eșecuri și încercări fără izbândă, Dumnezeul meu îmi spune să mă ridic. Acum, când stau cu fruntea plecată sub multe nereușite, mi se cere să lucrez. Da, să o iau de la capăt, chiar de-ar fi a zecea oară. Eu trebuie să lucrez, cât și cum știu eu mai bine.
Da, perseverența este un pas mare spre reușită. Dar chiar acum, când rezultatele nu se văd îndeaproape, mi se cere perseverența. Când m-am împotmolit, atunci e important să continui drumul. Să mă ridic de unde am căzut, să îmi adun toate puterile și să înaintez. În locul în care am fost așezată, să îmi fac lucrul meu. Iar Dumnezeu îmi promite că perseverența va fi răsplătită.
În urmă cu mai mulți ani, când am început să prăjituresc, făceam destul de des biscuiți. De toate felurile și formele. Și eram încântată aproape de fiecare dată. Dar după un timp, am realizat că… nu mai îmi plăceau la fel de mult. Nu mi se părea nimic deosebit și spectaculos la ei. Erau delicioși proaspăt scoși din cuptor, dar pe a doua zi deveneau toți prea uscați. Sunt câteva feluri și din aceia uscați și crocanți care îmi plac, dar eu îi pun în altă categorie:). Majoritatea rețetelor erau și prea dulci. Din multele rețete încercate, nu am găsit care să îmi facă biscuiții așa, pe placul meu: moi și lipicioși în interior și puțin crocanți pe margine. Așa că, o vreme, am renunțat să mai fac biscuiți. Până nu de mult timp, când am zis să mai încerc, să le mai dau o șansă. Am observat câteva rețete, care păreau interesante, metoda folosită fiind una diferită de cea clasică pt biscuiți. După alte câteva încercări, pot spune că am găsit în sfârșit biscuiții care îmi plac cel mai mult. Sunt moi, puțin lipicioși, cu mult ovăz, și nu foarte dulci. Iar pe a doua zi, sunt la fel de delicioși, nu se usucă.
Pentru această rețetă am folosit unt caramelizat. Ați făcut vreodată? Dacă nu, trebuie neapărat să încercați. Duce aroma de unt la un alt nivel. E mai intensă și în același timp capătă o savoare delicată de nuci prăjite. Îmi place să îl folosesc în multe rețete în care se cere unt. Dar atenție, nu se înlocuiește în proporție egală cu untul simplu, deoarece untul caramelizat conține un procent mai mic de apă, iar proteinele din lapte sunt coagulate separat sau pot să lipsească. Dar încercați. Toată bucătăria se va umplea de o aromă deosebită.
Cum se realizează untul caramelizat?
Într-un vas cu baza mai groasă, se pune untul, în cantitate mai mare decât dorim să avem în final (untul caramelizat rămâne aprox 70-80% din cantitatea inițială). Pune vasul pe plită la o temperatură medie. Untul se topește repede, apoi va începe să fiarbă. Din acest moment va trebui să amesteci cu o spatulă/lingură de lemn din când în când. La un moment dat vei observa niște firișoare albe prin untul topit. Acelea sunt proteinele din unt care încep să se coaguleze. De acum va trebui să stai aproape și să amesteci continuu. Acele proteine, cât și lichidul vor începe să prindă o culoare ușor aurie. Mai lasă vasul pe plită doar câteva secunde, să se mai închidă puțin culoarea. Vei simți și aroma de caramel. Dar atenție!! Untul trece de la stadiul caramelizat la ars în foarte puțin timp. Când ai obținut rezultatul dorit, răstoarnă untul imediat într-un bol rece (chiar dacă ai luat vasul de pe plită, untul se poate arde de la temperatura fierbinte a vasului). În această etapă, cât încă e cald, poți să treci untul printr-o sită, să îndepărtezi acei bulgărași caramelizați. Vei obține ghee. Eu fac asta când am nevoie de unt fin, clar, de exemplu pt o cremă. Dar de cele mai multe ori las untul așa cum e, cu toate cele, pentru că acei bulgărași de proteine caramelizate îi intensifică aroma deosebită de nuci prăjite. Mai ales că în rețeta de azi chair se potrivește textura lor crocantă☺️.
Ingrediente:
100 gr unt caramelizat
100 gr zahăr brun
1 ou întreg
40 gr făină albă
140 gr fulgi de ovăz
70 gr fulgi de migdale
70 gr semințe de floarea soarelui
un praf de sare
2 linguri apă (30gr)
2 linguri Amaretto
- Pentru început, pregătește untul caramelizat.
- Apoi pregătește fulgii de ovăz, migdale și semințele. Mie îmi place să îi prăjesc puțin înainte. Aroma e mai intensă. Încălzește cuptorul la 200°C. Pune fulgii de ovăz împreună cu semințele de floarea soarelui într-o tavă și lasă-i în cuptor pt 10-12 minute. Amestecă de 2-3 ori în ei în timpul coacerii. Apoi adaugă fulgii de migdale și mai lasă toate la copt 5 minute. Apoi scoate tava din cuptor și redu temperatura la 175°C.
- În vasul unui robot de bucătărie, adaugă untul fierbinte, zahărul și oul. Mixează toate împreună până zahărul s-a dizolvat. Adaugă făină, sare, apă și Amaretto (dacă vrei să îl înlocuiești, adaugă în schimb 1 lingură vanilie + 1 lingură apă). Amestecă toate împreună.
- În final, adaugă amestecul de fulgi. Mixează toate împreună doar câteva secunde, să nu se macine prea tare.
- Cu o lingură de înghețată, formează bile din aluat și apleatizează-le bine în tava de copt. Eu am format 15 biscuiți mari. Așa îmi plac mie! (Dar poți să îi faci și mai mici, va trebui doar să adaptezi timpul de coacere).
- Coace biscuiții timp de 9-10 minute, la 175°C. Trebuie să fie ușor rumeniți pe margini, dar încă moi in interior.
Când sunt gata, scoate tava din cuptor și lasă biscuiții să se răcească puțin în tavă. Abia apoi vei putea să îi transferi pe un grătar, unde să se răcească complet.
Să aveți spor la gătit și la împărțit cu cei dragi!