Follow your instinct, mama!

Eram proaspătă mămică. Obosită, puțin speriată, îngrijorată, copleșită de prea mult entuziasm, eram dispusă să fac aproape orice, doar să îmi știu copilul liniștit și cu toate nevoile împlinite. Citisem cărți cu tematică. Ascultasem sfaturi de la specialiști. Mă informasem ce să fac, sau să nu fac în câte și mai câte situații cu acea mogâldeață mică și firavă, care avea nevoie de mine toată, din cap până în picioare!

Și vine mama să m-ajute. Cât de bine mi-a prins prezența ei atunci cu noi! Dar totuși, parcă ceva mă deranja la felul în care mă ajuta mama. În unele situații, ajutorul ei era diferit de felul în care mă așteptam. Mama nu făcea toate ca la carte. Știam că mama nu citise nici măcar o carte despre bebeluși sau parenting. Mama nu fusese la nici o conferință sau vreun curs de inițiere în ale mămiciei. Și asta mă făcea să cred că felul ei de a îngriji un copil era prea simplu, sau chiar primitiv. Mama, care, aș putea spune că e cu două generații mai în vârstă decât mine, nu era la curent cu noile tehnici sau ideologii de creștere a unui bebeluș. Și uneori, o făceam să simtă asta. Umilă și cu mult bun simț, se retrăgea tăcută, lăsându-mă pe mine să preiau controlul în felul care vreau. Era bun ajutorul ei, îl așteptam, dar numai așa cum credeam eu că e bine.

Sifting flour on a black backgroung

Îmi e rușine de gândurile care le-am avut și de unele vorbe care le-am spus atunci. Sunt supărată și revoltată pe mine însumi că nu am gestionat altfel acele momente unice. Multă vreme de atunci am resimțit rușinea și regretul pentru felul meu grotesc de a mă considera mai mamă decât mama mea. Da, ea nu a avut ocazia de a învăța despre copii din cărți sau școli, sau de la specialiști. Dar a crescut copii, mulți copii.

Am învățat o lecție importantă pentru mine atunci: să nu pun la îndoială instinctul matern, pe care Dumnezeu l-a semănat în fiecare femeie; să nu desconsider mămicile din alte generații sau alte lumi îndepărtate; să nu le judec că nu își cresc copiii după ultimele maniere sau ideologii, cercetate cu avânt de domnițe cu școli, dar fără prunci; să nu mă tem de un copil ca de un limbaj străin nemaiauzit. Am învățat că Dumnezeu a pus în fiecare femeie o fărâmă de înțelepciune cu privire la copii. Un soi de cunoștințe care ai impresia că le-ai învățat deja, dar nu știi când și unde le-ai primit; o lege scrisă-n inimă, care îți arată cum poți tu mai bine să îți iubești și să îți crești puiul. Sunt convinsă de acest lucru. Cel care ne-a pus pe umeri privilegiul copleșitor al creșterii copiilor, ne-a și înzestrat în inimă cu dor pentru a-l putea îndeplini.

Da, perioada cu un nou născut în casă e una copleșitoare. Se adună oboseală, stres, durere, sentimente de tot felul și câte și mai câte situații delicate. Cât de binevenit e-un ajutor, un sfat, o vorbă încurajatoare pentru proaspăta mămică. Dar să știi, că în tine e ascuns un dor, un gând, un imbold care îți spune cum să mergi mai departe. O dragoste nestăvilită se revarsă pentru lăstarul de lângă tine și îți dă curaj și siguranță că tu ești mama cea mai potrivită pentru puiul tău și vei ști cum să îl crești. Iar pe măsură ce zilele vor trece, tu îți vei cunoaște cel mai bine pruncul, cu nevoile și particularitățile lui. Ai încredere în instinctul matern, un har pentru fiecare mămică!

Cherry handpies on a woodboard

Pentru rețeta de azi, am pregătit niște plăcințele cu cireșe. Cireșele sunt printre fructele mele preferate, cred că am mai spus. Un bol de cireșe zemoase și gustoase e suficient să mă înveselească. Iar acum, sezonul lor e în belșug. Dacă îți plac plăcintele calde, umplute cu fructe, atunci acest desert e pentru tine. Mai mult, le-am făcut în varianta mini, pentru a fi mai practice, ușor de luat la mână. Un lucru pe care vreau să îl menționez: când sunt coapte, cireșele își pierd puțin din aroma lor distinctă, așa că au nevoie de puțină susținere. Vișinele, stridente și impunătoare, sunt numai bune pentru treaba asta. Cireșele în combinație cu vișinele fac o treabă bună în cuptor😊.

Aluatul pentru plăcinte e cel în stil american, cum îi spun eu. Nu știu dacă ei l-au inventat, dar știu că eu în rețetele americane de plăcinte cu mere l-am văzut pentru prima dată. Seamănă cu cel de foietaj, dar mult mai ușor de realizat. Când am început să lucrez cu acest fel de aluat, părea complicat și pretențios. Nu e greu deloc. Trebuie doar să îi cunoști niște dichisuri și să respecți cerințele insistente de a lucra cu el rece!

A bowl with cherries and the dough for the pies

Ingrediente:
Pentru aluat:
300 gr făină albă
225 gr unt rece!!
1 lingură zahăr brun
1/2 linguriță sare
80-100 gr apă rece!! (cu gheață)

Pentru umplutură:
300 gr fructe (jumătăți de cireșe și vișine, fără sâmburi)
1 linguriță amidon de porumb
2 linguri zahăr brun
Un praf de piper roșu, măcinat
1 lingură Lichior de cireșe (opțional)
Un ou

Rolling and cutting the dough for the cherry handpies

Cum se face aluatul de plăcintă?

  1. Într-un bol mare, amestecă făina împreună cu sarea și zahărul brun.
  2. Untul rece, trebuie tăiat cubulețe. Apoi adaugă untul peste făină.
  3. Cu degetele, amestecă toate cubulețele de unt prin făină și zdrobește-le ușor între degete. Vei obține o compoziție sfărâmicioasă. Nu insista ca untul să fie zdrobit prea mult, ca să obții un aluat uniform. E important ca untul să fie tot acoperit cu făină și să rămână și câteva bucăți mai mari. Trebuie să lucrezi repede cu acest aluat, astfel încât untul să nu se înmoaie.
  4. Când ai obținut acea compoziție sfărâmicioasă și neuniformă, adaugă apa rece. Amestecă ușor cu mâna, doar cât aluatul să se lege puțin. Repet! Nu insista prea mult cu amestecatul, chiar dacă nu stă totul legat! Formează o bilă din aluat, învelește-o în folie alimentară și pune aluatul la rece pentru cel puțin 4 ore, chiar și până a doua zi.
  5. După ce s-a odihnit bine, scoate aluatul de la rece și întinde-l pe masa de lucru, pudrată cu făină, într-o formă dreptunghiulară. Apoi împătură aluatul în patru și pune-l iar la rece, o oră.

Cum pregătești umplutura?
Fructele se pregătesc chiar înainte să faci plăcintele. Taie fructele in jumătăți, adaugă deasupra zahăr, amidon și un praf de piper roșu, ca și condiment, și amestecă-le toate. Poți înlocui piperul cu puțină pudră de scorțișoară, cimbru verde tocat sau chiar apă de trandafiri. Fiecare condiment în parte va da o savoare deosebită plăcintelor.

Cum se fac plăcintele?

  1. Scoate aluatul de la frigider. Pe masa de lucru, pudrează multă făină, să te asiguri că aluatul nu se lipește. Cu un sucitor, întinde aluatul într-un strat uniform, subțire de aprox 4-5 mm.
  2. Ia o formă rotundă de tăiat gogoși, de aprox 10 cm diametru și taie cercuri din aluat. Din ce rămâne, întinde iar o foaie și mai taie cercuri. Pentru fiecare plăcintă vei avea nevoie de două cercuri de aluat. Apoi pune iar cercurile la frigider pt 30 min.
  3. Încălzește cuptorul la 180°C și pregătește următoarele: un ou bătut cu un praf de sare, o pensulă de patiserie și o tavă tapetată cu hârtie de copt, pe care vei coace plăcintele.
  4. Scoate doar câte două cercuri de aluat din frigider. Pune pe un cerc 2 linguri de umplutură cu fructe în mijloc, apoi unge marginea cercului cu ou. Pune al doilea cerc deasupra și încearcă să lipești cele două cercuri de aluat. Cu vârful unei furculițe poți apăsa pe marginea cercului să fii sigură că sunt lipite. Procedezi la fel pentru toate cercurile de aluat.
  5. Când ai format toate plăcintele, unge-le pe deasupra cu ou, presară puțin zahăr brun (să se caramelizeze) și fă câte două mici tăieturi deasupra fiecărei plăcinte (să iasă aburii în timpul coacerii).
  6. Pune tava în cuptorul încălzit, timp de 30-35 minute, până se vor rumeni plăcintele.
  7. Când sunt gata, le scoți pe un grătar și le lași să se domolească puțin. Presară deasupra puțin zahăr pudră (opțional) și servește plăcintele cât încă sunt calde.
A close-up on a handpie