“A face ucenici înseamnă să le stai alături.” (Lidia Șchiopu)
E o după-amiază obișnuită de iarnă, când mă îndrept cu pas grăbit spre casă. Sunt doar câteva ore de când am plecat de acasă, dar instinctul matern zvâcnește în mine a mustrare, că iar am plecat și mi-am lăsat copiii în grija altcuiva. Grăbesc pasul; brusc îmi amintesc că am uitat de mica recompensă promisă; calc fără rușine în noroiul de pe stradă și mă apropiu cu inima strânsă să îmi întâmpin copiii. Mă rog să fi uitat și ei de recompensă.
Dar nici prin vârf de fir de păr nu-mi trece ce m-așteaptă acasă. La ușă, mă întâmpină doi ochi bruni, scânteietori, tremurând a nerăbdare… să-mi arate.. Azi, ea cu bunica a învățat să închidă nasturi! Și o dorință de nestăvilit se revarsă din ființă ei firavă, să-mi arate lucrul pe care reușește acum să-l facă singură.
Îndată însă, inima începe să îmi bată cu putere și mă copleșește greutatea vinei de.. nepărinte. Învățasem și asistasem copiii în atâtea deprinderi mari și mici, importante sau comune, dar cum uitasem de nasturi?! După ce mă luptasem adineauri cu gândul că sunt o mamă neglijentă, uitându-mi promisiunea, acum adaug încă un păcat! Resimt din greu mustrarea, că nu-mi fac datoria așa cum se cuvine. Că poate nu învăț copilul ce și cum trebuie, după tabel și diagramă. Ce mai? Că sunt o mamă iresponsabilă, care lasă pe seama altora datoria sa educativă.
Cu mintea încețoșată de mustrări, abia mai deslușesc chicotelile și țopăielile copilei, care nu mă lasă până nu închide și deschide nasturii de unsprezece ori! Poate crezusem că e prea mică să învețe și oricum nu reușește, sau poate preferasem să o închid eu mereu pe repede’nainte, decât să pierd câteva minute prețioase în dimineți grăbite, pentru câțiva nasturi! Sau poate că uitasem că un simplu om, umil, încărunțit, poate să învețe ceva nou și bun și pe copilul meu.
Un nasture banal, nevinovat a lovit cu putere în orgoliul meu de … mamă-dascăl-a-toate-învățat! Mi-a dezgolit chiar propriile amăgiri, că sunt bine antrenată în meseria de părinte. Nu, nu e nimic greșit ca bunica să o învețe pe fetiță lucruri noi. Știu și sunt deplin conștientă că nu voi fi eu pentru totdeauna sursa de învățare pentru copilul meu, ci vor fi și alte peroane implicate în acest proces. Sunt unele lucruri care țin de natura didactică și nu eu îl voi învăța. Dar atâta timp cât încă e un pui de om, firav, ce trebuie îndrumat, eu trebuie să fiu în prima linie de educare. E datoria sfântă de părinte ca eu să învăț copilul, să îl îndrum și să-l inițiez în lucruri mici și mari, de lume și de cer. Vreau pe el să-l am ca ucenic. Ucenic, să fie om. Să-l învăț ce-i drept sau rău prin ochii lui Dumnezeu. Să-l învăț să spună “mulțumesc”. Să-l învăț vorbe și să-i arăt fapte. Să-l învăț să curețe un cartof. Să-i arăt cum crește un fir de floare, s-o îngrijească singur pe cât poate. Iar toate astea, nu se asimilează odată cu dictarea unui set de reguli de urmat. Trebuie să îmi fac timp pentru învățare. Să m-așez umilă lângă el, să îi pun mânuța în palma mea și să facem împreună. Să am răbdare de fier lângă el, când îi alunecă creionul pe hârtie, așa cum poate și el, nu cum aș vrea eu să scrie. Să nu mă grăbesc când vrea să lege singur un șiret. Să accept și un morcov necioplit sau o frunză nărăvașă, prea mare tăiată. Să accept ajutorul lui chiar dacă îmi încetinește lucrul meu. Să mă opresc din alergare și să-i explic pe îndelete (și fără reproș) acel lucru neînțeles, chiar de întreabă a șasea oară! Să nu mă supăr când greșește încercând, ci să-l încurajez să meargă mai departe. Să mă vadă când mă rog, să m-audă când îmi cer iertare. Să-i întind mâna atunci când cade. Să mă știe alături orișicând. El să fie ucenicul meu. Iar eu, să mă simt onorată că am privilegiul să învăț un prunc.
Pentru rețeta de azi, am pregătit o tartă cu mac, lămâie și cimbru. Este un desert delicios, aromat, elegant și luminos. Mie îmi place mult macul, la fel și copiilor. Baza este fragedă. Crema de lămâie este mătăsoasă și acrișoară. Iar frișca este ușoară și delicată. Armonia dintre diversele texturi și arome, face acest desert unul deosebit. Cu savori proaspete și culori de primăvară, acest desert este numa’ bun de servit cu orice ocazie, să ne împrospăteze zilele! 🙂
Ingrediente
(pentru o tartă de 36/13 cm sau 24 cm)
Pentru crustă:
190 gr făină albă
105 gr unt rece (80% grăsime)
15 gr zahăr pudră
1/4 linguriță sare
1 gălbenuș de ou
o lingură apă rece
Pentru umplutura cu mac:
1 ou
95 gr unt (65% grăsime)
80 gr zahăr alb
40 gr semințe de mac măcinate
40 gr făină de migdale
1 linguriță extract de vanilie
1/4 linguriță sare
Pentru crema de lămâie:
50 gr zeamă de lămâie
80 gr zeamă de portocale
35 gr apă
coaja rasă de la o lămâie
2 gălbenușuri
75 gr zahăr alb
8 gr amidon de porumb
45 gr unt (80% grăsime)
Pentru crema de frișcă:
200 gr smântână dulce (35% grăsime)
25 gr zahăr pudră
2 lingurițe extract de vanilie
1 lingură iaurt grecesc
câteva crenguțe de cimbru verde
- Pentru crustă, ai nevoie de un robot de bucătărie. Pune făină, sare și zahăr pudră în robot și amestecă puțin. Adaugă untul rece, tăiat cubulețe. Pornește robotul câteva secunde, până compoziția va avea textura asemănătoare nisipului umed. Adaugă gălbenușul și mixează iar. Aluatul ar trebui să se lege. Dacă nu se întâmplă asta și este în continuare sfărâmicios, adaugă o lingură de apă rece și amestecă iar, dar foarte puțin timp. Când aluatul devine o masă compactă, pune-l într-o folie de plastic și lasă-l la frigider 30 minute.
- După cele 30 minute, încălzește cuptorul la 200 °C. Scoate aluatul de la rece. Pudrează masa de lucru cu făină si începe să întinzi aluatul într-un dreptunghi de aprox 15/40 cm (sau 26 cm, în funcție de forma pt tartă aleasă), să fie în start subțire și uniform. Pudrează puțină făină și deasupra. Rulează încet aluatul pe sucitor, apoi desfășoară-l deasupra tăvii în care îl vei coace. (O altă variantă este să întinzi aluatul între doi foi de hârtie pentru copt). Aranjează bine aluatul în formă, îndepărtează surplusul și coace-l timp de 10-12 minute, până se rumenește. Apoi lasă-l să se răcească.
- Pentru umplutura cu mac, ai nevoie de un mixer și un bol mai mare. Pune în bol untul, zahărul, sarea și oul. Mixează câteva minute până se spumează. Apoi adaugă semințele de mac, făina de migdale și vanilia. Amestecă ușor cu o spatulă, iar când e uniform, răstoarnă compoziția în forma de copt, peste crustă.
- Pune iar la cuptor, la 175 °C, timp de 25 minute. Se va rumeni puțin deasupra și aceasta. Apoi scoate tava din cuptor și lasă tarta să se răcească bine.
- Între timp, pregătește crema de lămâie. Pune lichidele împreună cu coaja de lămâie într-un vas pe plită până se înfierbântă. Oprește plita și lasă la infuzat timp de 10 minute. Apoi strecoară sucul, iar lichidul curat îl pui iar pe plită, să fiarbă. Într-un bol mai mic, amestecă cu telul gălbenușurile, zahărul și apoi amidonul. Când fierbe lichidul, toarnă-l încet peste gălbenușuri. Apoi transferă toată compoziția iar în vasul de pe plită, la o temperatură mică, și amestecă continuu în ea până se îngroașă și vei observa mici clocote. Când e gata, are textura unei budinci. Ia vasul de pe plită și adaugă câte puțin unt, amestecând continuu să se omogenizeze. Transferă crema într-un bol de sticlă/ceramică și acoperă vasul cu folie de plastic. Lasă-l să se răcească temperatura camerei.
- Când e rece, pune crema de lămâie peste tarta cu mac. Apoi mai pune tarta la frigider pentru cel puțin 6 ore.
- Când vrei să servești tarta, mixează smântâna până se întărește. Separat, amestecă iaurtul cu zaharul pudră și adaugă peste frișcă. Ornează tarta cum dorești și presară deasupra câteva frunzulițe de cimbru mărunțite. Merg de minune cu aroma de lămâie.
Savurează tarta în tihnă, cu un surâs de soare la fereastră!
