“Happiness is not about getting all you want, it is about enjoying all you have.”
Știu, perioada aceea a anului a cam trecut.. Parcă am rămas în urmă cu timpul pentru rezoluții și ambiții pentru anul necunoscut ce-mi stă înainte.
Nu îmi place prima zi din an. Nu îmi place acea forfotă în care toată lumea mă întreabă ce mi-am propus de atunci înainte. Și parcă mă simt obligată să-mi propun ceva nou chiar în acel moment. Nu îmi place să mă pripesc cu promisiuni și vise pe care mai apoi mi-e greu să le-mplinesc. Ci vreau să îmi așez în tihnă gândurile. Să le analizez în lumina Lui și-apoi să le aștern în inimă, să le dau curs în trăirea mea de zi cu zi.
Nu e un lucru nou sub soare. Nu e ceva ce nu s-a spus și auzit. E doar dorința ce-mi răsună tot mai tare în ființă. E un fapt ce vreau să-l fac nu doar pentru un an, sau pentru o vreme. Ci câte zile îmi vor fi date de azi ‘nainte, în toate vreau să fie un rost și bucurii mărunte.
Ție ce lucru îți vine în minte prima dată când te gândești la fericire?..
Nu vreau definiții filosofice și abstracte.
Mă gândesc cum îmi imaginam eu fericirea, cu minte de copil. Credeam că-s fericiți copiii care au de toate, tot ce își doresc pe loc, ce-ai mei părinți nu au putut să ne ofere. Cele mai zornăitoare jucării și sclipicioase. Apoi, credeam că-s fericiți cei care sunt bine-văzuți de prieteni, cu o gașcă mare lângă ei. Mai apoi, credeam că sigur voi fi fericită când voi avea un soț așa cum îl visam și împreună, o viață întreagă trăită fără griji. Și îmi imaginam pe îndelete cum va arăta, cândva, fericirea mea.
Și-acum, când am trecut de toate astea, am învățat că fericirea nu e o țintă la care sper să ajung o dată și-apoi gata! Nu e un trofeu ce îl câștig prin multă sârguință! Fericirea e o atitudine. E un răspuns la ceea ce-mi oferă Viața. Să cred că-n fiecare zi, un strop de fericire se revarsă peste mine. Eu sunt datoare însă să o caut, să o văd și să o iau cu inima deschisă. Să mă înviorez cu bucurii mărunte, ce strop cu strop îmi umplu sufletul.
Nu-mi doresc o fericire extravagantă și costisitoare. Nu visez la luni și stele îndepărtate, greu de atins de-un pământean de rând. Îmi doresc o fericire ce pot s-o am în fiecare zi, accesibilă în orice stare aș fi. Vreau doar un strop de bucurie, dar să îl am în inimă mereu. Doamne, dă-mi fericirea, bucată cu bucată!
Să mă bucur de un zâmbet mic și vesel dimineața. Să mă bucur și de-o îmbrățișare cu suspine sau o vorbă sinceră și ziditoare. Să mă bucur de-o mânuță mică ce-mi încurcă treburile, ce mă imită în toate și e dornică să învețe. Să mă bucur de un lucru mic și bun ce am putut să-l fac, chiar de m-am lăsat pe mine în urmă. Să mă bucur, Doamne, de prezența Ta alături!
Prăjitura de azi, e una simplă și smerită. La prima vedere, nu impresionează cu nimic. Dar e aromată, de sezon și ușoară pentru digestie. E fără gluten, fără cremă, e rustică, cum îmi place mie s-o numesc. E un mic motiv de bucurie, de împărtășit cu oameni dragi. Textura ei e ușor sfărâmicioasă, umedă și moale, iar partea cea mai bună e că rămâne la fel până a doua zi. Nu se usucă. Am încercat de câteva ori această rețetă, cu diverse ajustări de fiecare dată, până am ajuns la un rezultat pe măsura așteptărilor mele. Sper să fiți și voi la fel de încântați precum sunt eu.
Ingrediente:
2 ouă
105 gr zahăr alb
90 gr unt moale
140 ml suc proaspăt de portocale
Coajă răzuită de la o lămâie
120 gr făină migdale
35 gr făină de ovăz
25 gr amidon de porumb
1/2 linguriță praf de copt
1/3 linguriță bicarbonat de sodiu
2 crenguțe rozmarin
- Într-un bol, pregătește ingredientele uscate: amestecă făina de migdale, făina de ovăz, amidonul și agenții de creștere.
- Mixează cele două albușuri împreună cu 70 gr zahăr. Când sunt bine spumate, lasă-le deoparte.
- Separat, mixează împreună untul, cele două gălbenușuri, restul de zahăr, coaja de lămâie și rozmarinul tocat mărunt, aprox 5 minute.
- Peste unt, adaugă sucul de portocale și omogenizează aluatul. Treptat, adaugă câte puțin din amestecul de făină și spuma de albușuri.
- Răstoarnă aluatul într-o tavă de 20 cm, tapetată cu hârtie de copt. Coace prăjitura în cuptorul încins la 165°C, timp de 45 minute. Când e gata, scoate din cuptor și lasă prăjitura să se răcească în tavă aprox 20 minute. Apoi o poți scoate pe un grătar să se răcească complet.
- Pe deasupra, poți pune felii de portocale proaspete sau coapte. Eu am ales varianta
cu portocale coapte. Am curățat portocalele de coajă, apoi le-am tăiat felii groase de aprox 5 mm. Le-am pus într-o tavă și le-am stropit cu o linguriță de miere și încă câteva crenguțe de rozmarin. Le-am pus în cuptorul încins la 180°C, funcția grill, timp de aprox 15-20 minute. Când au fost coapte le-am așezat peste prăjitură. - Decorează și tu prăjitura cu fulgi de migdale ușor prăjiți și puțin zahăr pudră.
Prăjitura se servește la temperatura camerei.
