” Vulnerability is terrifying. The courage it takes to reveal your heart is one of the most daunting… and yet rewarding experiences in life. It will set you free.”
Credeam că este o slăbiciune. O privesc și acum uneori ca o slăbiciune. Acea clipă în care îți deschizi inima și lași să se vadă pe dinafară. Acel moment când îți așterni viața, trăirile, emoțiile în fața altora, așa, necosmetizate, cum sunt ele. Atunci când alegi să trăiești fără măști și forme goale de cămin fericit. Acel moment în care accepți crăpăturile ca făcând parte din ființa ta. Și toate acestea pot fi considerate slăbiciuni, pentru că nu dezvăluie nimic idilic. Pentru că nu corespund cu imaginea idealizată despre vieți și inimi de pământ.
Este nevoie de o fărâmă de smerenie și curaj, să ne putem arăta lumii așa cum suntem, pe sub măști. Părem slabi, urâți și cu multe defecte. Dar când recunoaștem natura omenească care sălășluiește în noi, cu toate slăbiciunile ei, atunci primim cea mai mare putere dumnezeiască de înfrumusețare a ființei umane. Prin acceptarea adevărului “urât” arătăm dependența noastră de cer. Atunci realizăm că toți suntem aceeași creație, aceeași natură. Dar o ascundem sau lăsăm prin crăpăturile ei să se vadă fărâmele de cer?
“Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.”
M-am regăsit în anumite situații fiind vulnerabilă, prea vulnerabilă. Și am avut de suferit. Alteori, mă străduiam din răsputeri să fiu tare și rece ca o piatră, să nu-mi arat slăbiciunile. Dar nu eram eu. Însă uitându-mă în urmă la acele momente, știu că au fost ocazii prin care m-am descoperit pe mine și am redescoperit harul lui Dumnezeu. Peste puterea mea de anticipare și înțelegere. Ființa mea e una slabă, cu lipsuri, defecte, vulnerabilă. Viața noastră însăși este vulnerabilă. Dar știu că e în mâna unui Dumnezeu atotputernic, care o face frumoasă prin prezența Lui. Și aleg să fiu vulnerabilă, ca să mă eliberez de povara grea a perfecțiunii; iar din acele fisuri și defecțiuni de personalitate, să iasă la iveală doar bunătatea Lui.
Prăjitura de azi.. nu e destul de puternică ca să-și poată susține propria greutate. Nu e prea sofisticată, încât să atragă atenția. Nu e suficient de înaltă ca să fie demnă de sărbătoare. Dimpotrivă, îți dă impresia că ceva nu e în regulă cu ea. Are fisuri și e de o simplitate ieșită din comun. Dar când ajungi să o cunoști mai îndeaproape, realizezi că toate acele aparențe pălesc în comparație cu interiorul ei cremos, ușor și ciocolătos. Simplitatea ei e tot ce ai nevoie ca să experimentezi aroma ciocolatei în profunzime. Vulnerabilitatea ei e forța care o scoate din anonimat și îi creează o personalitate aparte. Acele crăpături și slăbiciuni devin un simbol al imperfecțiunii și frumuseții ei neobișnuite.
Este fără gluten. Asta e slăbiciunea acestui tort. V-am mai povestit despre structura de rezistență din produsele de cofetărie creată de gluten. Ei bine, aici lipsește. Dar acest lucru îi dă posibilitatea să scoată la iveală alte calități. Este cremos, mătăsos, ciocolătos, dar în același timp ușor, de se topește in gură 😊! Este foarte bun consumat ca atare. Simplu și la obiect pentru iubitorii de ciocolată neagră. Eu am ales să adaug crema și fructele pentru a completa aroma de migdale și pentru a fi mai aproape de gustul copiilor. Ei nu se dau în vânt după o doză prea mare de ciocolată neagră, amăruie.
Văzusem acest fel de tort cu mult timp în urmă. Și mi-a atras atenția prin simplitatea lui și prin aroma abundentă de ciocolată. Dar când am văzut listele de ingrediente, imediat am simțit provocarea să realizez un asemenea tort, dar într-o variantă mai sănătoasă. Majoritatea rețetelor conțineau, pe lângă multă ciocolată, care e imperios necesară, și o cantitate mai mare de zahăr. Și nu înțeleg de ce!!?? Defapt, știu, am experimentat. O cantitate mare de zahăr, formează acea crustă crocantă de deasupra deserturilor. Și oferă o mai mare stabilitate blaturilor făcute din spumă de ouă. Uneori e necesară, de foarte puține ori, aș spune eu. Și mai ales în acest caz, tortul de față nu e din gama de blaturi pufoase, să avem nevoie de acea structură aerată rezistentă. Din cauza lipsei de gluten, blatul tot se lasă, indiferent de cantitatea de zahăr. Iar la acea crustă crocantă putem renunța de dragul unei mai bune diete. Nu scade deloc din savorea acestui tort. Un alt element e disciplina gustului, care e foarte personală! 😊
Așa că m-am pus pe testate. Prima variantă a ieșit bună, dar era mult prea dulce. Respectasem rețeta îndeaproape, ca să am un punct de reper de la care să pornesc. Apoi au urmat mai multe încercări, până să ajung la rezultatul dorit. Timpul și temperatura de coacere sunt factori foarte importanți. Doar câteva minute sau grade, pot schimba mult textura tortului. Când se termină timpul de coacere, marginile tortului vor fi coapte, dar mijlocul încă moale. Așa trebuie să fie. Se mai întărește puțin pe măsură ce se răcește. Dacă îl lăsați în cuptor până se pare și mijlocul copt, la final va ieși un blat tare, dens și uscat.
Eu vă provoc să îl încercați și veți fi plăcut surprinși de combinația extraordinară de arome și texturi!
Ingrediente
Pentru tort:
180 gr ciocolată neagră (70% cacao)
45 gr unt
50 gr făină de migdale
17 gr cacao
3 ouă
75 gr zahăr
1/3 linguriță sare
1 lingură Amaretto (opțional)/1 linguriță extract de vanilie
Pentru cremă:
45 gr smântână dulce
45 gr ciocolată 55% cacao
50 gr unt de migdale
25 gr unt de arahide
110 gr frișcă bătută
1 linguriță Amaretto (opțional)
Pentru servit:
Zmeură proaspătă
Câțiva fulgi de migdale prăjiți
- Încălzește cuptorul la 170°C și pregătește o formă de copt de 20 cm, cu baza detașabilă.
- Pune ciocolata împreună cu untul într-un vas cu baza groasă și așează-l pe foc la cea mai mică temperatură. Amestecă continuu până se topește complet toată compoziția. (Atenție! Ciocolata se arde foarte ușor. Dacă nu ești sigură de această tehnică, așează ciocolata și untul într-un bol pe baie de aburi. Așa nu sunt șanse să arzi ciocolata😉)
- Separat, cerne împreună făina de migdale cu cacao.
- În vasul unui mixer, pune ouăle întregi și zahărul și mixează aprox 4-5 minute până obții acea spumă densă.
- Treptat adaugă amestecul de ciocolată topită și cel de făină, amestecând ușor cu o spatulă. Adaugă și aromele.
- Răstoarnă amestecul în tavă și coace-l timp de 15 minute, la 170°C.
- La finalul timpului (mijlocul tortului va fi încă moale, dar e normal!!) scoate tava pe un grătar și las-o puțin să se odihnească. Poți să o scoți acum cu grijă din tavă și să o pudrezi doar cu puțină cacao, sau o lași să se răcească complet, după care poți adăuga crema.
- Pentru cremă, începe să faci un ganache. Încălzește tare smântâna, apoi o răstorni peste bucățile de ciocolată. Le lași 2-3 minute, apoi amesteci ușor până obții o cremă moale, omogenă. Lași crema să se răcească complet (la temperatura camerei, nu la frigider!) amestecând uneori în ea.
- Când e rece, și întărită, adaugi treptat unturile, iar la final frișca bătută. Trebuie să obții o cremă suficient de densă încât să stea în ce formă vrei tu. Dacă e mai moale, pune-o puțin la rece până obții textura dorită. Dar nu o lăsa mult timp la rece, se va întări prea tare.
- Pune-o peste tort, în forma aleasă de tine (eu am folosit un posh) și adaugă deasupra fructele și fulgii de migdale.
Să o serviți in tihnă!
Note:*Acest tort se păstrează la temperatura camerei (chiar și până a doua zi). Pe măsură ce trece timpul, partea din mijloc se vă lăsa și mai mult. Dacă se pune la frigider, se va întări foarte tare, datorită ciocolatei și untului. Crema se va pune peste tort doar înainte să fie servit.
*Din aceste ingrediente, iese un tort de 20 cm, care poate fi tăiat în 8 porții.
