Atunci când sunt întrebată cum de “prăjituresc” așa des, unul dintre răspunsuri este pasiunea. Defapt, în dreptul meu, este mai mult decât pasiune. Este un mod de relaxare, este o terapie pentru trup și suflet. Înclinația spre gătit și copt o am de când eram mică. Îmi plăcea să îmi pun șorțul mamei și să îmi caut de lucru prin bucătărie. Dar pasiuna deosebită pentru prăjituri și deserturi am dezvoltat-o abia mai târziu, când am început să descopăr aromele bogate ale naturii, să mă joc cu diverse combinații și să fiu provocată de principiile chimiei și fizicii (da, gătitul și cofetăria presupun și știință!🙂). După o vreme, mi-am dat seama că acel timp petrecut în bucătărie, printre boluri, mixere și condimente, cu agendă și-un creion în mână, este timpul meu. Acolo mă regăsesc pe mine. În acel timp mă analizez, fac planuri, critici, rugăciuni și vise. Atunci creez forme și arome, visez cireșele de mai în toi de iarnă și-mi reîmprospătez dulci amintiri, neprețuite, din copilărie!
Dar abia mai târziu, am început să mă gândesc mai serios la un lucru atunci când gătesc: conținutul și calitatea acestuia. Ingredientele folosite sunt un aspect important pentru mine. Și cred că ar trebui să fie, deopotrivă, pentru toți. Degeaba am găsi o mare satisfacție în gătit și mâncarea consumată, dacă aceasta nu ar îndeplini scopul principal, de hrănire adecvată a organismului. Asta pentru că mâncarea reprezintă o parte așa importantă din viața noastră, iar sănătatea noastră depinde mult de stilul de viață, inclusiv stilul alimentar. Mai mult decât pasiune, gătitul și prăjituritul trebuie să fie un mod prin care să ne purtăm de grijă trupurilor noastre.
În mod deosebit de când avem copii, încerc să fiu atentă la ceea ce consumăm zilnic și să rămân echilibrată. Unul dintre obiectivele pe care mi l-am propus este reducerea zahărului adăugat. Într-o anumită măsură încerc să folosesc îndulcitori naturali (miere, siropuri, diverse fructe), dar și acestea în cantități moderate. Știu că nu e posibil ca în orice rețetă să înlocuiesc zahărul cu altceva, asta pentru că zahărul are și un rol fizic important într-un desert, nu doar rolul de îndulcitor și atât. Dar când e posibil, îl înlocuiesc sau îl reduc substanțial.
În dreptul copiilor am observat de câteva ori efectele imediate ale cantității prea mari de zahăr pe care au consumat-o: agitație, nervozitate, tulburări de somn. Iar efectele care pot apărea după un consum prea mare pe termen lung, le amintesc doar: scăderea imunității, tulburări cognitive, obezitate și alte boli asociate acestora.
Trebuie însă să avem mare atenție și la înlocuitori. Mierea, siropul de arțar și de agave conțin fructoză, un monozaharid care, în cantități prea mari, poate afecta organismul mai mult decât glucoza (monozaharid din zahărul rafinat). Da, știu, mierea conține, pe lângă fructoză, și alți nutrienți (minerale, vitamine și enzime) însă trebuie consumată în cantități limitate.
Fructele uscate în mod natural, sunt și ele un bun înlocuitor pentru zahăr. Dar trebuie să fim foarte atenți, să le folosim atunci doar pe cele fără zahăr adăugat (pentru că o mare parte din ele conțin mult zahăr, care ajută la conservarea lor).
Eu consider că stilul alimentar este o disciplină și orice poftă se poate “îmblânzi”🙂. O dată ce am gustat un dulce din comerț, care conține o mare cantitate de zahăr, creierul nostru eliberează anumite substanțe care ne dau imediat sensația de plăcere și care atrag dorința să gustăm din nou. Devine o mică dependență. Și e greu, mai ales în dreptul copiilor, să încerci să le dai deserturi mai puțin dulci, care nu oferă aceeași plăcere imediată, când au gustat și din cele foarte dulci. Dar cu multă perseverență și un bun exemplu din partea părinților, se poate!
În concluzie, în dreptul meu și al familiei noastre, pot să spun că am adoptat un principiu de reducere considerabilă a zahărului adăugat în alimentație. Este un proces mai lent, destul de anevoios, pentru că vreau în mod treptat să reduc zahărul. Altfel, nu aș avea nici o șansă cu gustările făcute complet fără zahăr. Nu sunt absurdă sau ipocrită să spun că nu consumăm deloc zahăr rafinat, fructe uscate îndulcite (merișoarele le plac mult copiilor) sau alte dulciuri din comerț. Dar încerc cât de mult să limitez accesul la acestea. În locul acestora prefer să le dau mici gustări dulci făcute de mine, acasă, la care știu foarte bine ce ingrediente am adăugat.
Una dintre gustările preferate ale copiilor sunt biscuiții. Dacă mai spun că sunt și cu ciocolată, toate mânuțele se ridică sus🙂.
Sunt convinsă că biscuiții Oreo sunt pe placul multora și o dată ce i-ai gustat, vrei să îi iei și a doua oară, și a treia…(dependența de zahăr). De aceea am încercat să realizez o rețetă de biscuiți care să semene cu cei din comerț, dar să fie o variantă mai sănătoasă. Au un conținut mult mai mic de zahăr și de cacao. Am folosit și tahini din susan nergu, care, pe lângă faptul că este o sursă bogată de minerale și fibre, înlocuiește o mare cantitate de cacao, ceea ce este benefic copiilor. Sunt sinceră și vă spun că nu au exact același gust de Oreo. Pentru că nu conțin așa mult zahăr și potențiatori de arome, iar carobul are o aromă distinctă, ușor simțită în acești biscuiți. Dar dacă au formă asemănătoare, dacă sunt moderat de dulci și cu ciocolată, atunci sunt pe placul copiilor. Iar eu mă bucur când pot să le ofer o alternativă mai sănătoasă la dulciurile din comerț. Și asta merită tot efortul din bucătărie. Mai mult decât împlinirea pasiunii mele!
Ingrediente:
105 gr unt
70 gr ciocolată neagră topită
70 gr zahăr brun
57 gr tahini negru
28 gr gălbenuș de ou
210 gr făină albă
25 gr carob (pudră de roșcove)
15 gr cacao neagră
1/3 linguriță sare
1 linguriță extract de vanilie
Pentru cremă:
83 gr unt
65 gr zahăr pudră foarte fin
1 linguriță lapte praf
Câțiva stropi zeamă de lămâie.
Notă: Din aceste cantități ies aproximativ 30 biscuiți (15 sandvichuri).
1. Într-un bol, amestecă toate ingredientele uscate (făină, cacao, carob).
2. Într-un bol mai mare, pentru mixer, pune celelalte ingrediente (unt, tahini, ciocolată, gălbenuș, vanilie, zahăr și sare). Mixează 3-4 minute până se spumează amestecul. Apoi adaugă treptat amestecul de făină. Vei obține un aluat gros. Încearcă să medelezi un biscuite și să îl ridici de pe blatul de lucru. Dacă este mult prea sfărâmicios (asta poate depinde de făina folosită) și nu poți să îi păstrezi forma rotundă, atunci mai adaugă doar o lingură de apă rece, cât să se mai lege aluatul. Dens și puțin sfărâmicios tot trebuie să rămână. Învelește-l în folie alimentară de plastic și lasă-l să se odihnească la rece cel puțin 24 ore (până la 3 zile), ca să se îmbine toate aromele.
3. Când vrei să coci biscuiții, scoate aluatul pe masă și lasă-l puțin la temperatura camerei, ca să poți lucra cu el (la rece devine foarte tare).
4. Întinde o foaie subțire de aprox 3 mm și decupează formele de biscuiți. Înainte să decupezi fiecare biscuite, pune forma în cacao/carob, să nu se lipească aluatul de ea.
5. După ce ai decupat biscuiții, pune-i la frigider cel puțin 15 minute. Astfel vor ieși mai fragezi și își vor păstra forma rotundă.
6. Încălzește cuptorul la 180°C. Apoi coace biscuiții pe o tavă, pe rândul din mijloc, aprox 11-12 minute. Lasă-i să se răcească complet.
7. În acest timp poți să pregătești crema. Pune toate ingredientele într-un bol și mixează 3-4 minute până nu mai simți granulațiile de zahăr. Nu iese o cantitate prea mare, dar e suficientă cât să lipeşti biscuiţii între ei.
8. Pune crema peste jumătate din biscuiți, cu ajutorul poșului (este destul de greu, crema este foarte densă) sau cu un cuțit de uns. Pune câte un biscuite peste fiecare și presează bine.
9. Sandvichurile de biscuiți se păstrează la rece, într-o cutie închisă ermetic. Altfel, se vor înmuia puțin (datorită cantității mai mici de zahăr, care este un bun stabilizator pt creme).
Să îi serviți cu drag și cu sufletul împăcat că e un lucru mărunt, dar mai bun, pe care îl faceți pentru voi și copiii voștri!
