Dacă ar trebui să spun primul lucru care îmi vine în minte gândindu-mă la personalitatea mea, cred că acesta ar fi perfecționismul. Aici nu mă refer deloc la faptul că aș fi perfectă, departe de mine gândul acesta; ci vorbesc despre impulsul de a face orice lucru, cât mai bine posibil, sau chiar cel mai bine; să tindă spre perfecțiune. La o primă impresie, se poate spune că este un lucru bun. Și așa este. Un caracter care încearcă tot timpul să facă cât mai bine lucrul ieșit din mâna lui, este de dorit. Un om care își face treaba cu cea mai mare dăruire și atenție, este apreciat.
Și în dreptul meu, cu modestie o spun, îmi dau toate silințele ca din mâna mea să iasă un lucru bine făcut, indiferent ce trebuie să realizez, în orice domeniu și etapă din viață. Acum, în perioada de mămicie, caut să îmi îndeplinesc îndatoririle de părinte așa cum consider că e mai bine. Mă informez, mă sfătuiesc, mă rog, analizez și încerc să fiu un părinte tot mai bun. Uneori, cel mai bun!😉 Față de mine!
Nu, nu mă iau la întrecere cu nici un alt părinte! Ci pur și simplu, din fiinţa mea, vreau să scot tot ce e mai bun. Din grămada de virtuți, rațiuni și sentimente, aș vrea întotdeauna să le pun la treabă doar pe cele mai bune. Analizez fiecare perioadă de timp trecută (an/săptămână/oră) sau fiecare lucru ieșit din mâna mea și îmi spun de fiecare dată că se putea și mai bine. Mă cuprinde pe loc un impuls ca data viitoare să îmi dau și mai mult silințele, astfel încât eu să fiu mulțumită de munca mea. Dar se întâmplă destul de des, să nu ajung la mulțumire.
Cred că aproape întotdeauna este loc pentru mai bine. În gândire, în fapte, în relaționare sau confecționare. Însă această dorință nestăvilită de a confecționa perfecțiuni, mă copleșește și încet, încet, aduce nemulțumirea în sufletul meu. Și îmi fură bucuria trăirii zilnice în liniște și simplitate.
Vreau să fiu un părinte mai bun. Azi nu reusesc, că îmi ies din fire într-un anumit moment. Dar mâine îmi concentrez toate forțele să îmi stăpânesc mânia, atunci când mă ispitește. Poate azi repezesc un copil, fără să îl ascult până la capăt, dar știu că pot mai mult de atât, așa că mâine voi fi extrem de atentă să îi acord toată atenția de care consider că are nevoie. Azi am reușit să fac ordine doar într-un colț al casei. Știu că pot mai mult. Așa că mâine, voi face orice ca să depășesc limitele de azi. Și apoi, peste două zile, voi încerca să depășesc standardul de mâine. Mă ostenesc peste puteri și cu mare preț încerc să depășesc limitele și să imi liniștesc conștiința că am bifat un lucru mai bun decât ieri. Și parcă sunt prinsă într-o mișcare continuă de “se poate și mai bine de atât”, care lasă în urma ei o nemulțumire aproape constantă.
Acest perfecționism bolnăvicios, se răsfrânge și asupra celorlalți. Pretind perfecțiune și din mâinile lor. Din partea celor din casa noastră, din partea celor cu care interacționez. Mă trezesc uneori că am așteptări mult prea mari din partea copiilor. Alteori uit că nu toți suntem la fel de buni la matematică, nu toți suntem înzestrați cu darul vorbirii, nu toți avem mâini hăruite pentru frumusețe sau pentru treburi migăloase. Încerc să mă obișnuiesc cu gândul că nu toate șuvițele de păr stau la fel. Încep să accept mulţumitoare când spală altcineva vasele, chiar dacă nu le va aranja apoi în dulap exact pe locurile lor. Încerc să îi implic și pe copii în activități casnice, chiar dacă nu le vor face la fel ca mine. Încep să accept imperfecţiunea din noi şi din lumea care mă înconjoară..
Nu, nu vreau să înalț mediocritatea și complacerea într-o stare căldicică și confortabilă, cu intenții bune însă fără minim de efort. Vreau să te motivez să faci orice lucru ieșit din mâna ta, cât de bine poți tu.
Gândul cu care vreau să rămân din povestea asta, este să nu las dorința pentru ‘cel mai bine’ de mâine, să îmi fure bucuria mulțumirii pentru binele de azi. E ca atunci când încep să realizez că nici o masă servită alături de copii nu se termină cu haine curate; și atunci oftez ușor, dar liniștită și mulțumită că un copil învață încet să mănânce singur (și îmi mușc limba în loc să critic copilul)😁.
Sunt doar câteva lucruri importante în viață, care merită tot efortul nostru. Pentru celelalte îmi doresc să fiu mai îngăduitoare. La final, nimeni nu va contoriza perfecțiunea hainelor împăturate sau complexitatea activităţilor de parenting folosite, sau bifarea unui tabel strict de sarcini perfect îndeplinite.
Pentru că Cel care ne-a creat ne cunoaște cel mai bine. Suntem ființe cu slăbiciuni, cu defecte. Frumuseți imperfecte.
La fel ca această prăjitură. De multe ori am testat rețeta, să fiu 100% mulțumită de ea. Încă nu pot spune că e rețeta perfectă, doar că e una foarte gustoasă. Îmi place tare mult fructul de mango și cocosul. Au o savoare dulce, de vară, fiecare delicată în felul ei. Dar aroma unui fruct de mango cărnos şi bine copt este de neegalat. Este o minunăție a naturii. Din păcate însă, în zona noastră, destul de rar întâlnesc mango foarte bun, care să rămână nealterat până se coace de tot. Dar când îl găsesc, îl savurez cu cea mai mare plăcere. Este un blat mai dens, umed, cu aromă delicată de mango și textură granulată. Bezeaua se potrivește de minune cu crema de cocos, iar feliile de mango marinate în zeamă de limetă îmbină perfect toate savorile dulci ale acestei prăjituri. Bezeaua este singurul lucru pentru care am o strângere de inimă când o fac, pentru că are nevoie de mai mult zahăr ca să își mențină forma la cuptor. Însă am redus zahărul din celelalte, așa încât rezultatul final să fie unul echilibrat, potrivit pentru gustul meu. Oricum, aromele de mango și cocos sunt dulci, cum sunt fructele tropicale în general. Această combinație plăcută și savuroasă mă duce cu gândul la vară. Este o prăjitură cu aspect rustic, lejer, potrivită atât pentru un desert de zi cu zi, dar și pentru o ocazie deosebită.
Ingrediente (pentru un tort de 16 cm)
Pentru blat:
1 ou
55 gr unt
50 gr zahăr alb
150 gr piuree mango
Coajă și zeamă de la o limetă
115 gr făină albă
1/2 praf de copt
1/2 bicarbonat de sodiu
35 gr cocos răzuit
1/2 linguriță extract de vanilie
Pentru budinca de cocos:
180 gr smântână de cocos
60 gr lapte de cocos
2 gălbenușuri
35 gr zahăr alb
10 gr amidon de porumb
30 gr unt
Pentru bezea:
2 albușuri
80 gr zahăr alb
1/4 linguriță oțet alb
1/4 linguriță amidon de porumb
Pentru fructele marinate:
1/2 mango tăiat felii subțiri
Coajă și zeamă de la 1/2 limetă
Frunze de cimbru
1. Pentru blat, pregătește toate ingredientele. Amestecă făina cu praful de copt, bicarbonatul și cocosul. Separă oul. Mixează albușul cu un praf de sare până se întărește și lasă-l puțin deoparte. În alt bol, mixează untul cu zahăr și coaja de limetă două minute, apoi adaugă gălbenușul și mai mixează două minute. Adaugă piureul de mango și vanilia. La final adaugă treptat amestecul de făină și omogenizează aluatul. Răstoarnă-l în tava de copt și pune-l în cuptor la o temperatură medie, timp de 25-35 minute. Când e gata, scoate-l pe un grătar și lasă-l să se răcească complet.
2. Pentru crema de cocos: pune smântâna și laptele de cocos într-un vas cu baza groasă și pune-l pe foc. Într-un bol, amestecă gălbenușurile cu zahăr și mixează-le cu un tel de mână până se spumează. Adaugă și amidonul. Când laptele a dat în clocot, toarnă-l în fir subțire peste gălbenușuri. Răstoarnă tot amestecul iar în vasul mare și pune-l pe foc domol, amestecând continuu, până dă un clocot și se îngroașă. Acum e gata. Răstoarnă crema într-un vas termorezistent, pune o folie alimentară peste ea și dă-o la rece.
3. Pentru bezea: mixează albușurile cu zahăr 4-5 minute să obții o spumă tare și lucioasă. La final, adaugă amidonul și oțetul. Mai mixează puțin și e gata. Pe o hârtie de copt, desenează cu creionul un cerc de diametrul tortului. Pune bezeaua pe hârtie, cuprinsă în acel cerc. Dă la cuptor pentru o oră și jumătate sau două ore, la o temperatură foarte mică. Verifici cuptorul după 10 şi 20 minute. Dacă bezeaua începe să prindă culoare maro, chiar și foarte subtil, înseamnă că trebuie să scazi temperatura. Dacă este deja la treapta cea mai mică, poți deschide puțin ușa cuptorului, și pune o coada de lingură de lemn să o mențină întredeschisă. Bezeaua e gata când e crocantă la exterior, dar în interior va rămânea moale. Las-o să se răcească complet. Dacă vrei să rămână albă, să nu prindă acea culoare maronie, atunci trebuie coaptă la o temperatură cât mai mică, un timp mai îndelungat.
4. Pentru salata de mango: curăță de coajă o jumătate de mango și taie-l felii cât mai subțiri. Stoarce o jumătate de limetă și pune zeama peste feliile de mango. Asezonează cu frunze de cimbru, proaspăt sau uscat, și lasă-le la marinat cel puțin 30 minute.
5. Pentru asamblare, toate componentele trebuie să fie reci, sau cel puțin la temperatura camerei. Așează blatul pe farfuria de servit. Pune peste el 3/4 din crema de cocos. Peste ea, pune bezeaua, peste care mai pui restul de cremă. Deasupra, așează feliile de mango împreună cu toată zeama de pe ele. Eu am mai pus câteva mure, pentru un strop de culoare, şi fulgi de cocos prăjiţi pentru o textură crocantă si o aromă mai bogată. Se lasă la frigider 2-3 ore, apoi se poate servi. Din cauza bezelei, tortul trebuie consumat în aceeaşi zi. Blatul de mango îl poți face cu 1-2 zile înainte și îl păstrezi la frigider, învelit bine în folie alimentară.
Să savurați în tihnă aceste delicii din cealaltă parte a lumii!
