“Humble enough to know I’m not better than anyone, and wise enough to know I’m different from the rest.”
De când am devenit părinte, aproape că nu e zi în care să nu iau la socoteală experiențele copilăriei mele. Și analizez retrospectiv copilul care am fost, și îl compar cu ceea ce văd în copiii mei. Sau mă raportez la ei prin prisma personajului principal din memoria mea.
Pe măsură ce se desfășoară zilele împreună cu copilașii, îmi dau seama câte asemănări de personalitate avem. Sau diferențe. Încă de când sunt mici, îi observăm și încercăm să îi așezăm în linie cu mama sau cu tata. Și probabil suntem mândri când vedem că puiuții de om ne seamănă într-un anumit fel.
Copil fiind, eram timidă. Extrem de timidă. Evitam orice situație să ies în fața unui public, cât de mic. Iar dacă trebuia să vorbesc unui grup mai mare de trei persoane, obrajii îmi luau foc imediat, inima galopa să iasă din piept, iar limba se încurca și nu mai știam nici două vorbe. Și cât de mult îmi doream să pot scăpa de această teamă!
Una din fetele noastre, cu siguranță nu îmi seamănă la capitolul acesta:) Dar mă surprinde câteodată, spunându-mi că își dorește să fie ca mămica ei. Și atunci mă trece un fior.. Oare ce lucru bun din mine pot să i-l las ca moștenire? Ce fărâmă din personalitatea mea o doresc și în viața ei?
Alteori, observ că încearcă să fie ca vre-una din prietenele ei. Să vorbească ca și ea. Să aibă aceleași lucruri. Sau să facă aceleași jocuri. Observ nevoia ei să aibă un model. Dar constat că nu e doar nevoia ei. E în natura ființei umane, din fragedă pruncie, să caute asemănare cu ceilalți. Și e normal pentru această vârstă să caute modele de urmat. Acum, ei sunt mici și neexperimentați, pagini goale într-o carte care așteaptă să fie scrisă. Sunt nedumeriti, rătăciți într-o lume ciudată, prea mare pentru ei.
Să semănăm în ei bunătate, cinste, mulțumire, iubire, credință, bucurie, compasiune. În aceste lucruri să fim modele pentru ei. Iar pe măsură ce vor crește, să își scrie povestea, cu aceste virtuți, în felul lor, personal.
Avem personalități diferite, fiecare cu farmecul ei. În parte este moștenită genetic de la părinți. Dar pe măsură ce creștem, dobândim experiențe noi, trăim anumite evenimente care își pun și ele amprenta asupra personalității noastre. Atâta timp cât păstrăm limitele omeniei și acele virtuți în noi, e frumos să vedem o lume colorată de oameni diferițe. Veseli, timizi, vulcanici, sensibili, mai serioși sau mai docili. Lideri sau rebeli. Numai în familia noastră mică deja observăm mai multe tipuri de personalități și cât de diferiți sunt copiii între ei! Dar e frumusețe întruchipată în fiecare!
Între timp, mi-a trecut și mie puțin din timiditate. Forțată, uneori. Abia mai târziu am ajuns să recunosc și să apreciez frumusețea în diversitate. Da, obrajii aceia îmbujorați care îmi dădeau fiori, mă făceau deosebită de restul. Poate felul de a vorbi sau veselia nestingherită, copilăroasă nu îți place, dar te face și pe tine deosebit. Poate stilul ordonat, statura serioasă sau jovialitatea este atuul tău. Fiecare ființă este unică în felul ei și are rostul ei în lume. Oricât de diferiți am fi, toți suntem prețuiți în același fel. Important este să îi ajutăm pe cei mici să înțeleagă acest lucru. Ușor de spus, greu de aplicat 😊
Draga mea copilă, îmi doresc pentru tine să crești frumos, în felul tău. Veselă, dependentă, sensibilă, lipicioasă. Să îți păstrezi identitatea în Creatorul tău și personalitatea să-ți exprime frumusețea sufletului. Iar dacă cauți pe cineva pe care să urmezi, aceea să fie o ființă dumnezeiască. Ea să fie sursa ta de inspirație.
Iar în dreptul meu, îmi doresc înțelepciune și resurse să-i iubesc pe cei din casa mea, pe toți cu aceeași măsură, indiferent de personalitatea lor.
De prima dată când am făcut această tartă, aproape cu un an în urmă, mi s-a fixat în minte ideea că este un desert cu o personalitate aparte, dacă pot spune așa.
Pare destul de banal, datorită ingredientelor minime care îl alcătuiesc. Dar după ce îl cunoști mai îndeaproape, vei simți ceva ce îl face deosebit. O cremă de ciocolată fină, mătăsoasă, bogată în arome și învăluită într-o crustă nisipoasă. Echilibrul perfect dintre gustul dulce, amar, sărat și parfumat al ciocolatei. Îl consider un desert cu o personalitate ieșită în evidență. Simplu și delicat, dar în același timp e pretențios și complex în arome și texturi.
Pentru această rețetă, m-am inspirat de la unul dintre modelele mele în ale bucătărisitului. Nigella Lawson. Pasiunea ei pentru gătit și condimente mă fascinează.
Eu am modificat puțin rețeta ei. Am vrut să fie mai puțin dulce, iar ciocolata extrem de neagră să fie îmblânzită puțin. Peste astea am adăugat gălbenuș de ou, care este un emulsificator prețios pentru creme delicate.
Baza de biscuiți:
150 gr biscuiți Oreo
120 gr biscuiți Petite Beurre
1 linguriță cacao
100 gr unt
Crema:
200 gr ciocolată neagră 74% cacao*
100 gr ciocolată neagră 52% cacao*
300 gr smântână dulce
150 gr lapte integral
3 gălbenușuri mari
25 gr zahăr brun
10 gr amidon de porumb
1/2 linguriță fulgi de sare de mare
30 ml ulei de măsline
*Dacă nu ești înnebunit după ciocolata neagră, poți să folosești o altă proporție. 200 gr ciocolată cu 50%cacao și 100 gr cu 74% cacao, sau chiar să înlocuiești o parte cu ciocolată cu lapte (dar nu mai mult de 100 gr! Altfel, vei strica consistența cremei.)
1. Pentru bază: Macini în robot biscuiții și cacao, până se sfărâmă bine de tot. Apoi adaugi untul și mai pulsezi de câteva ori robotul.
2. Pui compoziția într-o formă rotunda de 25 cm, tapetată la bază cu hârtie de copt, cu sau fără margini detașabile. Presezi biscuiții uniform pe bază și pe margini de vreo 2 cm înălțime. Apoi pui la frigider câteva ore.
3. Pentru cremă, pui într-un vas ciocolata, smântâna și laptele. Le pui pe foc mic, amestecând continuu până se lichefiaza totul, omogen.
4. Într-un alt bol mai mare și cu pereții groși (sau din sticlă termorezistenta) mixezi gălbenușurile cu zahăr 1-2 minute, apoi adaugi amidonul.
5. Când e fierbinte amestecul de ciocolată și lapte, îl torni în fir subțire peste ouă. Apoi pui bolul cu tot amestecul pe baie de aburi și amesteci continuu în el până crema se îngroașă puțin. Vreo8-10 minute.
6. Când e gata, adaugi uleiul de măsline și sarea. Acoperi cu o folie alimentară și lași crema să se răcească ,vreo oră, la temperatura camerei.
7. Când e încă puțin călduță, dar nu fierbinte, o răstorni în tava cu biscuiți și o pui la frigider câteva ore sau peste noapte.
8. Poți să o ornezi cu ce vrei. Eu am pus zmeură liofilizată și frunze proaspete de busuioc. Și încă câțiva fulgi de sare. Când vrei să o servești, să o scoți cu vreo 20 minute înainte din frigider. E mai bună la temperatura camerei. Poți să o servești și cu frișcă bătută, lângă ea. Mai ușurează atâta ciocolată😊
