“Vreau doar să am destul timp cât să nu las să treacă pe lângă mine singura viață pe care o am.” (Ann Voskamp)
Ianuarie.
E un an nou în calendar și an nou în șirul vieții mele. Cel vechi, prin care mai ieri îmi căutam rostul, a trecut deja. Mulți au trecut. Și încă alții, câți sunt hotărâți, îmi stau în cale.
Privind în urmă, pot spune doar atât: printre nori grei și umbroși, dezamăgiri sau limbi clevetitoare, a fost și har. Mult har.
Nu vreau să fiu nostalgică și să îmi doresc să țin timpul în loc. Nu pot, și să vreau.
Nici să trăiesc fiecare zi pe repede-‘nainte, sperând doar ceva mai bun în ziua de mâine.
Dar dacă îmi doresc ceva pentru anul care îmi stă înainte, este viața. Să trăiesc. Și să trăiesc fiecare moment pentru ceea ce îmi e dat.
Trăim vieți aglomerate, pline de muncă, agitație, fugă după bani, diplome, plăceri, vacanțe înghesuite la bord etc.. Sunt pline de praf pentru că noi le facem așa.
Si prea puțin ne facem timp pentru ceea ce contează cu adevărat.
Viața. Aerul. Mama. Cerul. Liniștea sufletului. Puiul de om ce a ieșit din mine.
Știu că fiecare clipă, fiecare an care se duce, ne poartă mai aproape de cer. Dar câți ani îmi sunt dați mie, aici pe pământ, vreau să îi trăiesc cu folos. Și cu drag. Atunci când trebuie să schimb scutece, să o fac cu mulțumire că sunt o mamă sănătoasă și pot să am grijă de un trupuşor mic și fragil. Atunci când trebuie să muncesc, să o fac cu bucurie, că am două mâini întregi. Când trebuie să citesc povești, cu ochii mijind de sub pleoapele îngreunate de poveri, și la oră târzie din noapte, să nu o citesc pe cea mai scurtă, la repezeală. Ci pe’ndelete, fericită că am cui să citesc. Când ne prinde ploaia pe stradă și fugim de ea ca bezmeticii.. pe când ea satură pământul! Să mă opresc și să trăiesc!
Nu îmi doresc să mă trezesc mâine dimineață cu copii mari, gata crescuți, buni de trimis în lume. Sau eu, transfigurată peste noapte în alt om. Nu! Nu! Nu vreau să alerg prin ani, atârnată de timp, sleită de puteri. Ci vreau să iau parte îndeaproape la viața pe care o trăiesc, să mă implic în ea trup și suflet. Să simt cu inima procesul lent al creșterii, al transformării.
Doamne, dă-mi ochi să văd ce îmi dai în ziua de azi!! Liniștită și încrezătoare, că cea de mâine e în mâna Ta! Să îmi umplu zilele de Tine, și atunci voi avea timp din belșug!
Aceste prăjiturele de ciocolată sunt în mintea mea de mult timp. Acum că le-a sosit rândul, sunt răsfățul potrivit pentru zile de iarnă, trăite în tihnă în căldura familiei. Este o prăjitură aerată, ușoară, dulce-acrișoară.
Blatul de ciocolată este fără gluten, făina de grâu am înlocuit-o cu făină de cocos. A fost nevoie de mai multe teste până am ajuns la rezultatul dorit. Eram sceptică in legătură cu preparatele fără gluten. Mi se părea complicat să găsești înlocuitori pentru veșnica făină albă de grâu și să obții aceleași rezultate. E drept, că nu poți doar să înlocuiești 1/1 orice tip de făină. Și nici nu obții exact aceleași rezultate. Dar câte o mică pauză de la greutatea glutenului, cred că face doar bine organismului nostru, chiar dacă suntem toleranți cu el. Orice tip de făină, dacă e fără gluten, nu mai poate oferi acea structură de rezistență care se formează în aluatul cu gluten. De aceea, prăjiturile fără gluten au tendința de a se “prăbuși” imediat după ce sunt scoase din cuptor. Nu e greșită rețeta. Asta e chimia. Însă un plus pentru sănătate primează în faţa aspectului. Ca beneficiu al dietei fără gluten amintesc doar ușurarea digestiei și îmbunătățirea tranzitului. Dar şi o prăjitură “prăbușită” poate arăta foarte bine dacă e garnisită frumos😊
Când mi-am întrebat bărbatul care e combinația lui preferată de iarnă, a spus ciocolată cu portocale. Asta gândeam și eu. În mintea mea, deja se schița rețeta acestui desert. Prăjitura este ciocolătoasă, ușoară, nu prea dulce. Crema de portocale mi-a amintit de populara prăjitură cu Fanta. Ei bine, seamănă puțin. Dar e mult, mult mai delicioasă și sănătoasă. Ce să nu iasă bun din unt aromat, ouă și suc proaspăt stors din portocale??😊 (Nici să nu mai pomeniți acel jeleu portocaliu artificial) Combinația dulce-acrișoară de portocale cu bezea arsă, e una tare reușită. Mmm, mirosul de bezea atinsă de foc!! Bezeaua e dulce, dar nu prea mult. Am redus zahărul cât mai mult, dar cât să își mențină forma la încercarea focului. Cu cât are un conținut mai mare de zahăr, cu atât bezeaua e mai stabilă și își păstrează bine forma în timp și la căldură. Provocarea e să faci o bezea mai sănătoasă, cu mai puțin zahăr, dar care să și arate bine😊
Un mic sfat pentru orice desert. Folosiți ingrediente de calitate superioară. Fac diferență mare între rezultate.
Ingrediente:
Pentru blatul de ciocolată:
2 gălbenușuri
3 albușuri
75 gr zahăr alb
1/4 linguriță sare
130 gr ciocolată neagră, 70% cacao
40 gr ulei
180 gr suc de portocale
1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
1 linguriță extract de vanilie
45 gr făină de cocos
Pentru crema de portocale:
30 gr suc de lămâie
295 gr suc de portocale (și/sau clementine)
Coaja rasă de la o lămâie
3 gălbenușuri
1 ou întreg
85 gr zahăr
13 gr amidon de porumb
85 gr unt 80% grăsime
Pentru bezea:
2 albușuri (aprox 70-75 gr)
70 gr zahăr alb
Un praf de sare
1/4 linguriță ‘cream of tartar’ (bitartrat de potasiu)
Notă *
Din aceste cantități ies aprox 6 prăjiturele mici. Eu am folosit forme de silicon, cu mijlocul bazei ușor mai înalt, astfel că, atunci când răstorni prăjitura coaptă, deasupra rămâne o mică depresiune, perfectă pentru a ține crema pe loc😊
Dar se pot folosi orice forme, chiar și una simplă cu diam de 22-24 cm.
1. Pregătește formele de copt. Cele din silicon se ung cu unt apoi se pudrează cu cacao, iar o formă simplă de metal se tapetează cu hârtie de copt.
2. Amestecă făina de cocos cu bicarbonat.
3. Topește ciocolata, adaugă uleiul peste ea și apoi sucul de portocale și vanilia.
4. Mixează ouăle cu zahăr și sare până devin spumoase, 3-4 minute. Adaugă amestecul de ciocolată, iar la final făina.
5. Răstoarnă compoziția în formele de copt și coace-le în cuptorul preîncălzit timp de 15-20 minute, la o temperatură medie.
6. Pentru crema de portocale, pune zeama de citrice și coaja de lămâie într-un vas pe foc, să dea un clocot. Lasă la infuzat 5 minute, acoperit, apoi strecoară-l.
7. Pune iar sucul pe foc, într-un vas cu baza groasă.
8. Separat, amestecă ușor cu un tel ouăle, zahărul și amidonul. Nu cu mixerul, să nu se adauge prea multe bule de aer.
9. Când fierbe sucul, temperează amestecul de ouă cu lichidul fierbinte (torni lichidul fierbinte puțin câte puțin peste ouă, amestecând continuu) apoi pune-le toate iar în vasul de pe foc și gătește-le încet până se îngroașă compoziția. Amestecă continuu, să nu se facă cocoloașe. Când s-a îngroșat și clocotește, ia crema de pe foc și adaugă imediat untul, câte o linguriță o dată. Răstoarnă crema într-un bol rece, lipeşte peste ea folie alimentară și las-o să stea liniștită până ce ajunge la temperatura camerei.
10. Când sunt reci (la temperatura ambientală), prăjiturile se acoperă cu un strat generos de cremă. Apoi se dau la frigider.
11. Între timp, pregătește bezeaua. Într-un bol cu pereții groși (inox sau sticla termorezistentă) pune albușurile împreună cu zahărul și sarea. Pune bolul pe baie de aburi, pe foc. Amestecă continuu cu un tel, până se înfierbântă compoziția și zahărul e dizolvat. Dacă vrei să fii sigur că nu sunt șanse de salmonella, albușurile trebuie să ajungă la temp de minim 74°C. Dar să ai grijă, să fie foc mic, ca să nu te trezești cu albuș de ou coagulat în bezea😊.
12. Când e gata treaba pe foc, pune albușurile în bolul unui mixer, adaugă praful de tartar și mixează-le încet, până se spumează bine și bezeaua se întărește, răcindu-se în acelaşi timp.
13. Pune-o într-un posh și ornează prăjiturile cu bezea în ce formă vrei. La final, arde-le puțin cu torța.
Sunt cele mai bune, servite în aceeaşi zi!
