Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la pere, e comparația cu doamnele. Doamne sofisticate și complexe. Unele mai timide, misterioase, chiar fade, care nu arată prea multe în afară. Altele mai arătoase, țanțoșe, mai pline de viață. Altele tare vesele și vorbărețe, chiar cicălitoare. Le privești îndelung, îți faci o părere despre ce ar putea fi în interior, dar nu ști ce e în inimă. Așa sunt și perele, întinse pe zeci de tarabe in piață. Care mai de care mai diferite. Și nu știi pe care să le alegi. Unele sunt grase, rumenite de soare, și par zemoase tare, că ți se topesc în gură. Altele se arată a fi mai încăpățânate: tari, chiar foarte tari și acrișoare. Toate parcă strigă “Pick me! Pick me!!” Dar se întâmplă de cele mai multe ori să nu primești ce ai așteptat. Când le guști sunt prea tari, sau prea acre, sau prea moi, sau pur și simplu nu sunt așa cum ți le-ai imaginat.
Acest articol se cere a fi o confesi și vedeam înfulecând din ele pe nesăturate și, cu gândul la acele pere din grădină, am uitat de cumpătare și am luat o grămadă bună din ele. Nici nu am avut răbdare până acasă, pe drum încă am și luat o pară să o mănânc. Dar să nu spun ce mare dezamăgire am avut. Nici pe departe nu era gustul pe care îl așteptam. Și pe deasupra, mai mult de jumătate din ele erau pere mălăiețe. Știți cum sunt acelea, nu?
Zilele trecute am mai luat câteva pere, pe gustustul omului meu, credeam eu. Pline, zdravene, îngălbenite bine de soare, dar s-au dovedit și acelea a fi pere “pădurețe”, îmbrăcate mai frumos:) Cam așa stă treaba cu perele, după părerea mea. Sunt tare diferite și înșelătoare chiar. Iei 2-3 pere, le verifici, și abia apoi, dacă îți plac, te mai întorci la aceeași tarabă. De multe ori, cele care nu arată prea multe în afară, sunt cele mai aromate și delicioase. Dar când le găsești pe cele care îți plac, sunt neprețuite!
Așa suntem noi, oamenii în general, și doamnele, în mod special. Suntem atât de diferite, încât nu găsești două ființe la fel, oricât ai căuta. Asta e bine. Dar e mai rău atunci când crezi că ai găsit un om bun, cu suflet frumos și abia mai apoi se arată din cale-afară de acru și pădureț. E mai bine poate să nu ai așteptări prea mari. Ca mai apoi să ai șansa de a fi plăcut surprins de blândețea și frumusețea interioară a unui om simplu.
După mai multe căutări am găsit și eu perele mult dorite. Dulci, zemoase și foarte, foarte aromate. Nu se putea să trec pe lângă ele, fără să le folosesc într-o prăjitură aromată, sănătoasă (cu foarte puțin zahăr) și care să încălzească după-amiezele răcoroase de toamnă.
Caută perele cele mai aromate și mai dulci pentru această prăjitură. Datorită piureului de pere, nu e nevoie de mult zahăr. Pentru topping, eu am ales ceva mai deosebit. Combinația clasică pentru pere este caramelul. Însă am vrut să renunț la zahărul extra, așa că am ales brânza de capră. Este foarte sănătoasă și se potrivește tare bine cu fructe. Dar trebuie să spun că e o combinație îndrăzneață, care nu va fi pe placul tuturor. Dar merită să îi dai o șansă. Poate te va surprinde într-un mod plăcut 🙂
Pentru prăjitură
215 gr făină albă
1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
1 linguriță praf de copt
1/2 linguriță scorțișoară măcinată
1/2 linguriță cardamon pudră
1/2 linguriță enibahar măcinat (Allspice)
2 ouă
105 gr unt, la temperatura camerei
1/3 linguriță sare
65 gr zahăr alb
70 gr smântână
210 gr piure de pere
Pentru cremă
100 gr brânză de capră
180 gr smântână pt frișcă
1 lingură miere
Câțiva stropi zeamă de lămâie
1. Într-un bol, cerne făina cu toate condimentele, praful de copt și bicarbonatul.
2. Separă albușurile de gălbenușuri.
3. Peste albușuri, adaugă 25 gr zahăr și mixează până obții o spumă densă. Pune-o în frigider până ai nevoie de ea.
4. Într-un alt bol, pune untul, zahărul și sarea și mixează câteva minute, până se spumează și untul, devine aerat și mai deschis la culoare.
5. Adaugă gălbenușurile pe rând, mixând după fiecare, până se omogenizează.
6. Peste unt și gălbenușuri, adaugă alternativ câte o jumătate din făină, apoi jumătate din piureul de pere și smântână, până se încorporează totul.
7. La final adaugă spuma de albușuri. Amestecă totul ușor, cu o spatulă, doar cât să se omogenizeze tot. Dar nu insista.
8. Toarnă compoziția în forma de copt din silicon, unsă în prealabil cu unt. Dacă nu ai o formă de mușuroi, ca cea din poze, nu îți face griji. Și într-o formă de chec iese la fel de bine:)
9. Dă la cuptor pentru aprox 45-55minute, la o temperatură mică-medie.
10. Între timp, poți pregăti crema. Bate smântâna cu mixerul până se întărește ușor.
12. Într-un mojar, pune o crenguță verde de rozmarin și o jumătate de linguriță de zahăr alb. Zdrobește totul, până obții un amestec fin, verde, cu o aromă de neegalat:)
13. Separat, amestecă brânza de capră cu miere și câțiva stropi de lămâie. Adaugă rozmarinul zdrobit. Apoi amestecă frișca și brânza. Păstreaz-o la frigider până se coace prăjitura.
14. Când aceasta e gata, scoate tava din cuptor și las-o să se domolească puțin în tavă. Vreo 10-15 minute. Apoi răstoarnă prăjitura pe platoul de servit.
15. Cât e încă caldă, pune câteva linguri de cremă peste ea, să se topească. Apoi lasă totul să ajungă la temperatura camerei și servește cu crema rămasă.
